Post navigation

din filme

Everest: farmecul fatal de pe „acoperișul lumii“

Când am citit În aerul rarefiat (cu sufletul la gură!, menționez :D), mi-am imaginat cum ar fi arătat povestea din carte transpusă pe marele ecran. Și mi-am făcut propriul scenariu: o istorisire narată de vocea unui personaj, acțiunea propriu-zisă și finalitatea ei.

În mare parte, scenariul meu s-a regăsit în filmul lui Baltasar Kormákur, exceptând partea cu prezența naratorului (În aerul rarefiat este, de altfel, una dintre sursele de documentare ale producției). Dacă ar fi fost așa, pelicula l-ar fi avut în prim plan pe Jon Krakauer, autorul volumului, urmărit de-a lungul reconstituirii faptelor, de presentimentul fatalității, de nevoia de justificare și de vinovăție. Or Everest nu este o poveste despre un om și stările lui, ci despre un munte și despre stările lui! Și nu unul oarecare, ci masivul cel mai înalt de pe Pământ (8848 m), iar cei care-l urcă nu sunt nici ei niște oarecare. Sau, ca să rămânem în interiorul mesajului transmis de Kormákur, nu trebuie să fie niște oarecare! 


Inspirat din evenimente reale – expedițiile simultane din ’96 pe „acoperișul lumii“, cu ghizi și clienți diferiți, care i-au pus pe participanți să-și forțeze limitele fizice și psihice când au fost surprinși de un viscol teribil  – Everest este o ecranizare a unei lecții de viață. Cu muntele nu te pui ar putea fi cuvintele cu care o să pleci în gând după ce o să vezi filmul. Am scris aici despre metafora lansată în ’23 de Mallory. E vorba de răspunsul dat unui ziarist care l-a întrebat de ce urcă Everestul, Pentru că e acolo, a spus el. Replica este reluată, scurt, și în film, dar ceea ce veți vedea pe marele ecran dărâmă poezia din jurul ei. Continuarea pe dinfilme.ro

It's only fair to share...Share on Facebook19

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *