Un om nu are obligatia sa spuna intotdeauna ce gandeste, dar are obligatia sa spuna intotdeauna ceea ce nu gandeste.

Joi, 28 martie. Tema „argumentelor“, cartea lui Gabriel Liiceanu, Despre naivitatile noastre. Am avut si eu naivitatea sa cred ca daca voi veni cu o ora mai devreme la Humanitas-Cismigiu, voi prinde un loc. Sala era deja plina, iar in momentul inceperii dialogului dintre Horia-Roman Patapievici si Gabriel Liiceanu (impropriu spus „dialog“, practic au fost doua discursuri pe o tema data) devenise neincapatoare. S-a vorbit despre libertatea/ lipsa de libertate a cuvantului, despre puterea/ lipsa de forta a lui, despre capcana pe care o poate intinde un mijloc de comunicare ce, in mod normal, ar trebui sa ne elibereze. Gabriel Liiceanu a amintit in contextul serii si „marcanta“ intalnire cu Herta Muller, de la Ateneu, 2010, si a povestit si cum s-a nascut „Apel catre lichele“.

Inregistrarea, integrala, aici:

Inapoi la argument, cu Andrei Plesu (editia I)