din lume

Interviu cu Joris Mathieu: „Orice ţine de fantastic ne face curioşi“

Repet: este suficient ca o carte să fie posibilă pentru ca ea să existe.
(Jorge Luis Borges) 

Este autorul unei mașinării care-și propune să aducă fantasticul în realitate. Concret, material. O idee care i-a locuit și pe Borges, Cortázar, Márquez. Borges și fantezia lui legată de „biblioteca ideală“ au stat, de altfel, și la baza acestui proiect. Am aflat asta direct de la Joris Mathieu, sosit în București cu ocazia inaugurării cabinei literare L.I.R.

Joris Mathieu este absolvent al artelor spectacolului și fondator al trupei Compagnie Haut et Court din Lyon. Piesele lui de teatru sunt un mix între literatură, muzică, iluzii optice, artă digitală, iar cabina literară digitală L.I.R. („Livre in Room“), creația sa, este un proiect unic în lume, disponibil acum şi românilor.

Unde o găsești. După ce a fost expus până acum la Salonul de carte din Paris, dispozitivul L.I.R. a sosit și în București. Îl găsești la Institutul Francez (Bd. Dacia 77) până pe 22 aprilie, în Cluj Napoca între 23 mai și 4 iunie, iar în Timișoara, între 6 și 19 iunie, la același Institut francez.

Cum funcţionează. Intri, alegi o carte de pe rafturi, o scanezi, te aşezi pe fotoliu şi în câteva secunde, pe holograma din faţa ta va apărea un actor virtual care-ţi va citi un fragment din cartea aleasă. Momentul poate fi însoţit de imagini din volum şi de muzică. Durează câteva minute, iar discursul este în franceză. 

Va fi catalogul îmbogățit și cu titluri ale autorilor români? Care au fost cele mai „răsfoite“ cărți de către francezi? Sunt două dintre curiozitățile pe care le-am avut referitor la invenția lui Mathieu. Răspunsurile, mai jos:


Cum ţi-a venit ideea de a crea o cabină literară?
Joris Mathieu: Ideea a avut la bază două lucruri. Primul a fost de fapt o întrebare pe care mi-am pus-o împreună cu colegii mei cu care am lucrat la acest proiect. Se referea la cum va arăta biblioteca viitorului şi, în cazul în care ea ar exista, din ce s-ar putea construi astfel încât să stârnească dorinţa de a citi a celor mai tineri dintre noi, de a descoperi şi cărţile „clasice“, nu numai pe cele în format electronic.

Şi al doilea lucru?
Al doilea lucru este o imagine dintr-o povestire a lui Borges, Biblioteca Babel. Am vrut să creez această bibliotecă din Babel, care ar putea conţine tot ce s-a scris şi în care oamenii, descoperind o carte, să reanimeze întreaga literatură.

Universul (pe care alţii îl numesc Biblioteca) este format dintr-un număr indefinit, şi poate infinit, de galerii hexagonale, prevăzute în mijloc cu vaste puţuri de ventilaţie pe care le înconjoară balustrade foarte joase. Din orice hexagon se văd etajele inferioare şi superioare: la nesfârşit.
(Jorge Louis Borges, Biblioteca Babel)

1

Există pe rafturi şi un volum semnat de Borges?
Pentru moment nu, dar există un volum al lui Adolfo Bioy Casares, care este tot pe linia lui Borges, dezvoltă în cărţile lui acelaşi univers.

Proiectul este unic în lume?
Din câte ştiu, da.

Cabina a fost expusă la Salonul cărţii din Paris până acum, în interiorul standului Institutului Francez. Care au fost reacţiile francezilor?
Foarte diferite. Ceea ce mi s-a părut interesant a fost faptul că oamenii, în momentul în care intrau, nu ştiau ce îi aşteaptă, însă atunci când ieşeau se vedea că au petrecut un moment rupt de realitate. De altfel, asta a fost şi ideea, să inventăm un spaţiu în spaţiul public, care să-ţi permită să evadezi din cotidian într-un alt univers, preţ de câteva minute.

interior 4

Şi care a fost cartea cea mai „citită“?
Asta e o întrebare bună… Nu pot şti cu exactitate care a fost cea mai „citită“, dar ultima dată când m-am uitat două dintre cele mai citite ştiu sigur că au fost Dracula, de Bram Stoker, şi Tortilla Flat, a lui John Steinbeck.

Cum au fost alese volumele?
Am apelat la 4 scriitori francezi şi le-am propus să întocmească, fiecare, câte o listă cu 20 dintre cărţile care le-au marcat evoluţia şi care ar putea fi puse pe rafturile unei biblioteci ideale. Le-am mai propus, de asemenea, să ne sugereze şi fragmentele din aceste volume, pe care ei le consideră esenţiale – pentru că nu aveam de gând ca textele respective să fie citite integral, ci doar atât cât să deschidă pofta de lectură ascultătorilor. (Găsiţi aici numele scriitorilor care au participat la proiect şi titlurile cărţilor propuse.)

Cabina este acum şi în România. Veţi îmbogăţi catalogul şi cu scriitori români?
Îi vom cere Alexandrei Badea, scriitoare şi regizoare, să ne propună o listă de zece cărţi care vor intra în această bibliotecă, cărţi atât ale autorilor francezi, cât şi ale autorilor români.

L.I.R (Livre In Room)

Avem un spectator, un fotoliu, un corp virtual şi o voce care se aude pe suprafaţa unei holograme pe care am putea-o numi scenă. Este modul de lectură pe care îl propui o nouă formă de artă/teatru?
Experimentul are o legătură şi cu pasiunea şi experienţa mea din teatru. Lucrez mult cu actori virtuali, mă preocupă felul în care corpul dispare în societatea de azi pentru a fi înlocuit de alte lucruri. De aceea şi „biblioteca“ de faţă îşi pune întrebarea, într-un fel sau altul, dacă şi cartea va dispărea într-o bună zi. Sau actorii, dacă nu vor mai fi nici ei. Eu, unul, nu cred că se va întâmpla asta în viitor. Dimpotrivă, mi se pare amuzant să ne jucăm cu aceste lucruri pentru că, în interiorul cabinei, holograma şi actorul virtual sunt ca nişte elemente fantastice şi orice ţine de un univers fantastic ne face curioşi. Deci, ca să răspund la întrebarea ta, nu este în totalitate nici teatru, nici literatură, e ceva între cele două, un spaţiu nou.

Un spaţiu nou şi, implicit, un nou soi de sincretism?
Da, posibil.

Şi care este nivelul următor al acestei forme de artă?
Nu ştiu. :) Viitorul este cel care o va spune.

Foto: Institutul Francez București

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *