Cand joc, ma relaxez. Cand nu joc, ma concentrez.
(Nea Vali)

Daca ceea ce se petrece in culisele unui film seamana cu ce s-a intamplat aseara pe scena Salii Studio a Teatrului Odeon, atunci povestea din culise poate fi mai interesanta decat filmul propriu-zis. In spatele unui actor, se afla inainte de toate un om – despre asta e vorba, pana la urma, in piesa regizata de Peter Kerek.

Si, ca orice om, un actor poate fi dominat de amintiri triste sau fericite, de frustrari personale sau profesionale, de patimi inhibate sau, dimpotriva, dizolvate. De dorinta de a-si depasi conditia sau de a ramane asa cum e. Mai mult, un actor, ca orice om, are un vis. Si nu conteaza daca e mic sau mare, fezabil sau imposibil de atins. Important e ca exista si ca-i induce, prin simplul fapt ca exista, iluzia reusitei. De-aici si comicul situatiei.

Paul, regizorul, isi doreste sa dea lovitura cu primul sau film, „Calea Silviei“ (tema din „Liniste! Sarut. Actiune!“), Dolby, sunetistul, viseaza sa-si puna in scena propria productie, o poveste cu vampiri intr-un Bucuresti postapocaliptic, iar Claudia, actrita, vrea sa devina o diva – este chiar dispusa sa faca si mici compromisuri „nevinovate“ in acest sens. Tot acest context de idealuri, vise si dorinte este conturat si exista datorita intreruperilor: de fiecare data cand incep filmarile pentru „Calea Silviei“, intervine ceva, din interior sau exterior, care intrerupe montajul.

Iar intreruperile sunt, de cele mai multe ori, de ordin personal. Duc spre fante personale si dezvaluie diverse frustrari, tensiuni, complicatii. Exemplu: personajul care joaca rolul mamei isi aminteste ca sotul i-a spus sa cumpere varza cand se intoarce acasa, filmarea este intrerupta, prilej cu care acelasi personaj ii marturiseste lui Paul, regizorul, ca nu asa isi vede rolul, ci in cu totul alt fel. Sau: Claudia isi uita replica, filmarea este intrerupta, timp in care intervine directorul de imagini cu viziunea lui invincibila despre cum se filmeaza cu adevarat o scena sau cu insiruirea nemultumirilor legate de dotarea tehnica. Si tot asa. Dolby il loveste peste cap pe nea Vali cu microfonul, Cocaina este distras de telefoanele Soranei, iubita inaccesibila, maritata, cu care viseaza sa plece in Florenta, iar nea Vali vrea sa-si impuna propriile versiuni de interpretare. Iar toate aceste intreruperi culmineaza cu disparitia misterioasa a Claudiei, detaliu care va scoate la suprafata un alt secret de culise. Dar, stop! Liniste! Sarut. Actiune! Continuarea, la Teatrul Odeon.

Distributie:

Paul, regizor – Pavel Bartoş
Claudia, actrita – Elvira Deatcu
Nea Vali, actor – Gelu Nitu
Mama, actrita – Irina Mazanitis
Cocaină, director de imagine – Alexandru Papadopol
Vanda, asistent regizor – Paula Niculita / Alina Berzunteanu
Dolby, sunetist – Marius Damian
Mircea, recuziter – Ioan Batinas

Regia: Peter Kerek
Decorul: Cristian Niculescu
Costumele: Viorica Petrovici
Traducerea: Peter Kerek