Zenobia

din carti

Zenobia este ca un fluture cu aripi transparente. O „pasăre“ rară în lumea lepidopterelor, şi mai rară în lumea personajelor feminine din literatură. Zboară, e suspendată, poposeşte rar, orizontal, pe pământ, „abia îndrăzneam să nu respir, de teamă să nu se destrame“, scrie Gellu Naum. Întâlnirea cu ea este neînchipuit de frumoasă, neînchipuit de neaşteptată, ca să respect adverbul preferat al autorului. Iar atunci când dispare, ştii că e acolo, pluteşte în text, o aură ocrotitoare, cu trup de sticlă. Exact ca fluturele amintit.  Continue reading …

Interviu cu Marin Mălaicu Hondrari: „Scriu când simt că am ceva de spus, ceva ce încă e imprecis și pentru mine“

din carti

Am avut odată o discuţie cu un amic care susţinea că nu există scriitori români. Venea cu exemple din literatura universală, pe locul I era, evident, Murakami, iar eu cu exemple de la noi. Blecher? Ecovoiu? Mălaicu-Hondrari? Nu auzise de nici unul. Ştia însă de Liviu Rebreanu şi de Ion. Ceea ce nu e chiar rău. Dar nici foarte bine. Şi nici suficient cât să te facă să spui că nu există scriitori români. 

Continue reading …