Post navigation

din filme

Southpaw: lovitură în inimă

Dintre toate loviturile pe care le-am văzut în filmul lui Antoine Fuqua – de stânga, de dreapta, în ochi, sub centură – cele mai dureroase au fost loviturile nevăzute. L-au făcut knockout pe Billy Hope (Jake Gyllenhaal), dar, ce bine!, nu l-au omorât. 

Nu mai e nevoie să spun că Jake Gyllenhaal este un actor bun, în Southpaw devine de nerecunoscut, ca transformare fizică și de stare, dacă e să mă gândesc la interpretările lui din Prădător de noapte sau din  Brokeback Mountain. E de-acolo, din scenariul boxerului învins pe ring și în viață, care vrea să se răzbune pentru a-și recupera titlul pierdut, de campion, de soț, de tată. Pe parcurs, veți vedea, ordinea titlurilor se schimbă și în asta constă toată frumusețea ideii din spatele luptelor corp la corp dintre Billy Hope și adversarii lui.  

La fel, nu mai e nevoie să scriu și că filmul are multe clișee. Am amintit deja unul, boxerul care vrea să se răzbune. De-aici derivă toate celelalte: antrenamentul/antrenorul dur, faptul că boxul e ca șahul sau că totul pleacă din minte, identificabile, de exemplu, și în „serialul“ Rocky. Până la urmă, era inevitabil ca regizorul să nu se folosească de ele. Când ecranizezi o istorisire care are ca temă acest sport, e imposibil să nu atingi și niște detalii clișeistice.

Actorul îi dă eroului autenticitate și, implicit, credibilitate, iar dacă nu ar fi avut ca resort o lovitură direct în inimă – nu mai are nici soție și nici fiică – probabil că ar fi rămas o reîncarnare a lui Rocky și cam atât. Cu riscul de a încheia clișeistic, reiau mesajul ecranizării lui Fuqua. Atunci când cazi, continuă să speri! Uneori, șabloanele pot fi văzute ca niște adevăruri care ne scapă. Continuarea pe dinfilme.ro

It's only fair to share...Share on Facebook0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *