Post navigation

din carti

Sufletul ca o minge de tenis

Într-o zi, elevul Temistocle primeşte ca temă o compunere cu titlul „Descrieţi o stare sufletească“. Dar ca să scrie compunerea, trebuie să afle mai întâi ce este sufletul.

La bibliotecă, găseşte o revistă în care citeşte că sufletul e ca o minge de tenis. Nu îşi face tema, pentru că nu ştie ce să spună despre o minge de tenis. Ia nota trei, tocmai el, considerat un elev genial. Temistocle se duce la Simion, vecinul care blocase liftul la etajul 8 pentru că nu avea unde să se roage în linişte, şi îi povesteşte întâmplarea. Iar Simion îl lămureşte ce este sufletul:

(…) sufletul e ochiul lui Dumnezeu în tine, vede tot şi nimic nu-i poţi ascunde – dar şi ochiul tău întru Domnul, căci prin el vedem, când e luminat, lucrările cereşti. Lumina ochiului acestuia e iubirea, prin care sufletul se aprinde şi arde, luminează şi se istoveşte – şi de aceea sfinţii mor tineri. Ea face legătura între lumea dinlăuntru şi cea de afară, uneşte cele despărţite. Fără ochiul dinăuntru nu vezi nimic nici afară. Cînd iubirea te luminează pe dinăuntru, Domnul vede şi Se bucură, iar când ura te întunecă şi sufletul orbecăie, Dumnezeu se mînie că-l ţii la întuneric şi te părăseşte sau Îşi întoarce faţa de la tine. (…) Sufletul e ca un fruct în grădina Domnului. Cum creşte trupul omului, tot aşa creşte şi sufletul lui, împreună cu el, căci altminteri ar trebui să fim aceiaşi de la naştere şi până la moarte. Domnul a sădit sămînţa şi aşteaptă să culeagă roadă bună. În fătul nou-născut el e abia un mugure, în copil e o floare şi numai în omul ajuns la desăvîrşire sufletul e fruct copt, din care să guste bucurîndu-Se Bunul Dumnezeu. Cui îi plac acriturile sau fructele căzute înainte de vreme sau cele mucegăite şi viermănoase? – acestea vor fi scuipate cu scîrbă. Bucura-se-vor cei din care va gusta Domnul! Căci, după cum noi gustăm din sfînt trupul Lui la împărtăşanie, spre a ne mîntui, aşa gusta-va şi El din sufletul celor drepţi, la Judecata de Apoi – spre a mîntui lumea.

Fragmentul face parte din cartea lui Petru Cimpoieşu, „Simion liftnicul“ (2001), subintitulat un roman cu îngeri şi moldoveni. Întrebat de Laura Huiban (farafiltru.net) dacă „Simion liftnicul“ este cartea unui scriitor care crede în Dumnezeu, Petru Cimpoeşu a spus că „Da, <<Simion liftnicul>> este cartea unui credincios dezamăgit de oameni“.

Personajele, cu nume biblice (Elefterie, Ilie, Anghel, Zenovia, Nicostrat, Pelaghia, Gleofina) şi preocupări lumeşti (iată o primă sursă a comicului), au în comun un lucru: locuiesc în acelaşi bloc, blocul în care liftul a fost blocat la etajul 8 dintr-un motiv pe care l-aţi citit mai sus. Povestea l-a amuzat şi i-a plăcut atât de mult lui Igor Cobileanski („Afacerea Est“), încât şi-a dorit să o ecranizeze.

Proiectul a picat, însă. În 2013, într-un interviu acordat site-ului cinemarx.ro, regizorul a explicat că au fost mai multe considerente. „Cel mai important ar fi, probabil, faptul că nu mă puteam distanţa de roman. Încercam să-l dramatizez mot-a-mot“, a precizat el. Sau, mai curând, poate că s-a lovit de refuzul finanţării unui film cu mesaj religios.

It's only fair to share...Share on Facebook0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *