Post navigation

din culise

Toti porumbeii

Toti porumbeii„Aprilie este luna cea mai nemiloasa.“ Avea dreptate Eliot. Aprilie este luna cea mai nemiloasa nu numai pentru ca starneste radacinile de plante, flori si copaci amortite sub zapada iernii, dar si pentru ca tulbura dulcea lancezeala a porumbeilor. Primavara coincide, in cazul lor, cu startul pentru concursuri. Gata cu linistea hibernala, gata cu imperecherea, gata cu programul de voie. La sfarsitul lunii aprilie, sunt luati din custi, imbarcati si lansati intr-o calatorie pe care unii o stiu, altii o intuiesc. Cat de poetic vede, insa, un crescator de porumbei toata povestea asta?

 

14 iunie 2008, Polonia. Columbofilii nu vor uita niciodata ziua aceasta. O zi unicat, cu sosiri ale voiajorilor in timpul noptii, lucru rarisim in istoria zborurilor de fond. Capriciile diminetii stabilite pentru lansare – ploaia si vantul – amanasera ora plecarii, intensificasera emotiile si slabisera asteptarile. Dar porumbeii, odata ce-au atins inaltul cerului, s-au rotit pana au gasit traseul, s-au rupt cate zece, cate-o suta si au pornit spre casa. Fiecare spre casa lui, spre cuibul lui, spre crescatorul lui. O parte aveau sa se piarda pe drum sau sa intarzie. Campionii, insa, au ajuns intotdeauna printre primii. Pe 14 iunie 2008, la zece fara zece, noaptea, in curtea lui Culita Corban s-a auzit un falfait de aripi. 564 sosise din Dabrowa, tocmai castigase locul I pe judet si tocmai isi convinsese, din nou, stapanul, ca a fi crescator de porumbei nu este un hobby chiar atat de intrat in rutina. Este chiar un hobby care da batai de cap.

 

Primii gutani, primele inele, primele concursuri. Nu te lasa sa pleci linistit la drum. Esti mereu cu gandul la ei. Si vrei sa le dai ce e mai bun. Sunt simptomele pasiunii. Si, ca orice pasiune, si columbofilia are istoria ei. Raportata la Culita Corban, ea incepe la varsta de 9 ani – atunci a primit in dar, de la bunici, o pereche de gutani, rasa autohtona, specia de porumbei cel mai des intalnita. In timp, s-au inmultit, iar gutanilor li s-au alaturat voiajorii. „Mi-au placut mai mult voiajorii, pentru ca sunt mai inteligenti, iti dau o satisfactie aparte fata de ceilalti. O pasare care, desi mica, e in stare sa strabata sute de kilometri pentru a se intoarce acasa“. In ’78 se inscrie in Asociatia crescatorilor de porumbei, filiala Roman, si tot in ’78 primeste si primele inele. „Inelele sunt ca buletinul omului, iar daca inainte aveau initialele judetelor pe ele, acum sunt pe serii“, spune el. Odata identificati, voiajorii intra in concurs. Si premiile incep sa curga.

 

Negresitul drum spre casa. Locul III, Vama Veche, 2006, locul II, Ukraina, 2005, locul I, Dabrowa, 2008. In curand, aveau sa se adune o sacosa plina cu diplome si un raft incarcat cu trofee. Satisfactiile pe care i le-au adus, de-a lungul timpului, voiajorii din gospodarie. Ii stie pe toti, dupa penaj, dupa felul in care canta si dupa istoriile personale. Dupa succese si dupa esecuri. Pentru ca deceptia face parte si ea din codul genetic al unui campion. Si totusi, daca un porumbel nu se intoarce la timp acasa dintr-un concurs nu inseamna ca nu este un invingator. Dimpotriva, castiga un loc aparte in memoria afectiva a crescatorului: „Pentru mine ramane o enigma cum, indiferent de vreme – ploi torentiale, furtuni sau canicula -, porumbelul tot trage sa ajunga acasa. Mi s-a intamplat sa vina cu picioarele, sternul sau aripa rupte, dar a sosit. In 2008, in Polonia, din cauza vremii, o parte au ajuns dupa doua, trei saptamani. Unul a sosit chiar dupa 3 ani – a fost prins de braconieri, care au incercat sa-l invete cu o noua casa, dar el tot la mine s-a intors. Pentru mine, este un luptator“, povesteste Culita Corban. Chiar asa: ce-i face pe porumbei sa nu greseasca drumul spre casa? Stiintific, s-ar ghida dupa campul electromagnetic al pamantului, asemenea testoaselor. Supertitios, sunt tot felul de trucuri, de tertipuri cu care crescatorii isi asmut calatorii: „Sunt crescatori care-i tin separati toata perioada concursului. Ii zboara la vaduvie, cum se spune. Adica, inainte de concurs le arata femela, le-o ia, le-o pune in boxa si iar le-o ia. Dar fiecare in cusca lui face cum stie el ca e mai bine“, spune Culita Corban. Si ar mai fi o explicatie, una mai realista, care aseamana porumbeii cu oamenii, ii face chiar superiori. O explicatie care-i motiveaza suficient pe campionii din curtea domnului Corban sa nu greseasca drumul spre casa.

 

Frumoasa luna august. Curatenia, mancarea buna si linistea. Curatenia nu presupune doar starea in care se afla cusca, ci si sanatatea porumbelului. Asa cum cusca trebuie aerisita, ingrijita, si porumbelul are nevoie de tratament din momentul in care este intarcat, pana in momentul in care soseste din concursuri. Cand este pui, se vaccineaza si, inainte de a intra in sezonul rece, se deparatizeaza. Obligatoriu, dupa competitii, i se administreaza un tratament pentru tricomonoza, una dintre cele mai periculoase boli pe care o aduce din competitii. Mancarea, cu cat este mai variata, cu atat este mai buna: „Trebuie sa fie un amestec de 20 de feluri. Eu le cumpar din piata porumb, grau, rapita, mei, sorg, mazare, orz, orzoaica, mazariche, minim 10 feluri“, spune Culita Corban. Din hrana isi ia stralucirea penajului si corpolenta siluetei. Si-apoi, linistea. Linistea care incepe odata cu luna august, dupa terminarea concursurilor. Linistea care presupune un orar de zbor dupa bunul plac, imperechere si odihna. Linistea pentru care toti porumbeii se vor intoarce mereu acasa dupa nemiloasa luna aprilie.


Galerie foto


Pe limba columbofililor

Concursurile pentru porumbei incep la sfarsitul lunii aprilie si se impart in zboruri de viteza (in jur de 170 km), demifond (300-400 km), fond (400-800 km) si maraton (peste 800 km). Ultimele doua sunt cele mai atractive pentru crescatori, pentru ca, pe masura ce distanta creste, sosirea voiajorilor este cu atat mai spectaculoasa. La distante scurte, vin cate 10, 15 o data, la distante mari, cate unul, doi, mai rar cate trei.

Planul de zbor se face iarna, de catre membrii Asociatiilor de porumbei pe regiuni. Planul de zbor poate fi respins in functie de experientele din anii precedenti, daca s-au inregistrat sau nu pierderi masive. In mod normal, planul se face pe cinci ani, dar la noi se schimba aproape anual, detaliu care afecteaza rezultatele bune ale voiajorilor: „Belgienii, de exemplu, au concursurile de 30, 40, 50 de ani in aceleasi localitati si sunt mult mai performanti. Belgienii, olandezii, nemtii sunt cei mai buni. Romanii sunt mai jos“, spune Culita Corban. Diferentierea are si criterii financiare si de clima.

Antrenamentul pentru concursuri incepe cu distante scurte care se dubleaza progresiv, pana ce pasarea isi intra in forma. „Ca sa-l inveti nu este greu, mai mult iti ia sa-l urmaresti in timp, astfel incat sa-l aduci in forma maxima in ziua concursului. Imperecherea, de exemplu, influenteaza concursurile de maraton, pentru ca porumbelul de maraton trebuie imperecheat mai tarziu. Daca se intampla mai devreme, incepe sa naparleasca, arunca pene din aripa, are un gol“, precizeaza Culita Corban.

Rapiditatea zborului, traseul si performanta sunt intotdeauna influentate de conditiile meteo si geografice. Astfel, de la Nord la Sud se zboara mult mai bine si mai repede decat de la Sud la Nord, asa cum sansele de a ajunge pe primele locuri sunt mai mari daca nu ploua sau nu e canicula. In cazul unui maraton sau a unui zbor de fond, modul in care sunt trasportati porumbeii pana la punctul de plecare are un rol esential; transportatorul trebuie sa le respecte programul de masa, pauzele, sa le dea apa, sa aiba grija sa se hraneasca. Sa le traga jaluzelele cand ploua sau se strica vremea si sa aiba conditii optime in cusca (sa nu fie ingramaditi sau stresati).

Cronometrarea zborului se face, implicit, cu ceasuri speciale. Timpul se masoara din momentul lansarii, pana in clipa in care porumbelul ajunge acasa. Crescatorul merge cu ceasul la Comisie pentru a i se desigila. Pentru fiecare tip de ceas (mecanic, Bricon, electronic), exista cate o comisie, asa cum pentru fiecare crescator exista o distanta, calculata din fata custii pana in localitatea din care se da startul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *