din carti

„Emigranţii“, „Austerlitz“, „Inelele lui Saturn“ – trei cărţi şi toate trei

Scrise de W. G. Sebald, cele trei romane au fost publicate de editura Art în 2014 („Inelele lui Saturn“), 2015 („Austerlitz“) şi 2019 („Emigranţii“). Aşteptăm cu nerăbdare şi traducerea romanului de debut, „Vertigo“!

În cazul lui Sebald, nu este nevoie de o lectură cronologică, pentru a urmări eventual evoluţia stilului de la un roman la altul. Stilul este acelaşi: matur, urmăritor. Reiese din compoziţia frazelor, şoapta naraţiunii, atmosfera de melancolie creată. Senzaţia pe care o lasă lectura cărţilor sale nu este uşor de transpus în cuvinte: felul în care scrie este ca şi când ar povesti un vis. Sau, mai bine zis, ca şi când şi-ar aminti un vis, pentru că memoria are un rol esenţial în textele lui.

Aşa că, oricare ar fi titlul cu care începi – „Emigranţii“, „Austerlitz“, „Inelele lui Saturn“ -, odată ce ai terminat o carte, îţi doreşti automat să o citeşti pe următoarea.

Textele au ca pretext, de obicei, călătoria – în scop documentar, de umplere a unui gol după terminarea unei lucrări mai complexe, călătoria fără un motiv anume şi călătoria ca mutare dintr-un loc în altul. Cu ocazia acestor deplasări, Sebald îmbină jurnalul de călătorie cu memoriile, istoria, biografia (detalii private plecând de la diverse imagini), construind un adevărat cabinet literar de curiozităţi. Şi mai face ceva: dă viaţă lucrurilor degradate ori reconstituie poveşti uitate.

„Austerlitz“ nu este doar puzzle-ul unei existenţe zbuciumate în căutarea identităţii, ci şi o cronică a unor amănunte arhitecturale şi interese mai puţin întâlnite. Sebald scrie despre Gara Centrală din Anvers la fel de bine cum scrie despre lumea misterioasă a moliilor sau despre beladona, planta care dădea strălucire ochilor cântăreţelor de operă, un obicei întâlnit până târziu în sec. al XIX-lea.

În „Inelele lui Saturn“, scriitorul oferă chei noi de interpretare a unor autori ori picturi celebri. Flaubert este analizat din perspectiva nisipului, iar celebrul tablou „Lecţia de anatomie“, ca demonstraţie a unui act punitiv. Descoperim poveşti dintre cele mai bizare, cum este cea a extravagantului Le Strange şi a servitoarei tăcute sau a ambiţiosului Alec Garrard, care îşi doreşte să reconstruiască Templul din Ierusalim.

Perspectiva proaspătă, atipică, prin care sunt descrise personajele se regăseşte şi în „Emigranţii“. Figurile centrale sunt evrei, răspândiţi prin lume şi trecuţi prin dramele Holocaustului direct ori indirect, iar fiecare este o individualitate (cuvântul „personaj“ este puţin nepotrivit), portretele sunt compuse din particularităţi, ba chiar exclusivităţi, pe care numai ochiul răbdător al unui documentarist le poate scoate la lumină. Închei pledoaria pentru Sebald cu un citat despre pictorul Max Ferber, din „Emigranţii“, pentru care praful este lucrul cel mai scump din lume:

De praf, mi-a spus el, se simte mult mai apropiat decât de lumină, aer şi apă. Nimic nu i se pare mai insuportabil decât o casă în care se şterge praful, şi nicăieri nu se simte mai bine decât acolo unde lucrurile zac, imperturbabile şi estompate, sub zgura de un gri catifelat ce se depune, când materia se dizolvă în nimic într-o succesiune de aburi diafani. Şi, într-adevăr, văzându-l pe Ferber cum lucrează săptămâni în şir la unul din studiile sale de portret, mi se-ntâmpla deseori să mă gândesc că preocuparea lui principală era să înmulţească praful. Felul său de a desena pasionat şi impetuos, consumând frecvent în cel mai scurt timp o jumătate de duzină de beţigaşe de cărbune din lemn de răchită ars, acest fel de a desena şi a-şi plimba mâna încolo şi-ncoace pe hârtia groasă, semănând cu pielea tăbăcită, precum şi obişnuinţa de a şterge necontenit ceea ce desenase cu o cârpă de lână oricum plină de cărbune – toată această activitate, care se întrerupea doar în orele de noapte, nu era în realitate nimic altceva decât o enormă producţie de praf. (p. 185-186)

 

Trivia: Faimosul pasaj din „Austerlitz“, alcătuit dintr-o frază care se întinde pe 9 pagini, se află la paginile 239 – 247.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *