Pentru a-i reconstitui traseul vieții, până la momentul sosirii în America, Vladimir Brick (imigrant bosniac la rândul lui, în prezent stabilit în America, replica literară a autorului însuși, Aleksandar Hemon) călătorește pe ruta Ucraina – Moldova – București – Sarajevo împreună cu Rora, prieten din copilărie, un fotograf limbut, o neobosită sursă de bancuri și întâmplări când stranii, când hazlii.

De-a lungul cărții, existența lui Lazarus și a lui Vladimir Brick ajung să se împletească într-un mod neașteptat și fermecător în același timp. Suprapunerea subtilă de personalități, de trăiri, transferul dintr-o entitate umană în alta, la o distanță de peste un secol, este intuită încă din primele pagini, unde autorul își declară subînțeles metoda de lucru, perspectiva: Toate viețile pe care le-aș fi putut trăi, toți oamenii pe care n-o să-i cunosc niciodată, care n-or să existe niciodată, ei sînt peste tot. Asta e lumea, atît și numai atît. (p. 10)

Plecând de la un fapt dat, consemnat istoric, Aleksandar Hemon îmbină realitatea cu ficțiunea, adevărul cronologic cu introspecția pentru a construi un portret extrem de intim și de personal – pe de o parte al lui Lazarus, pe de alta al lui Vladimir Brick, în esență al unui singur om, omul în universalitatea lui, dar și omul-imigrant, împrăștiat în lumi exterioare și lumi interioare, cu tristeți apăsătoare și bucurii particulare, omul, oricare om, un businessman din călătoria lui Brick în Europa de Est sau o funcționară de la Centrul evreiesc din Chișinău, cum e Iuliana, un om ca Rora sau ca războinicul Rambo, din poveștile celui din urmă. Acela sînt eu. Eu aș putea fi el – reia Brick, spre finalul cărții, ceea ce lăsa de înțeles, ca metodă de lucru la începutul ei (p.10).

„Proiectul Lazarus“ este un roman captivant, intrigant, original ca abordare și încă se mai găsește la umilul preț de 8 lei, pe libmag.

Un citat din „Proiectul Lazarus“:

Într-o dimineață, în Chicago, m-am dus tiptil la bucătărie să pun cafea. În timp ce vărsam, ca de obicei, cafea pe toată masa, am văzut într-un colț o conservă pe a cărei etichetă roșie scria SADNESS. Era atît de multă în lume, că puteau să conserve și să vândă? Am simțit un ghem dureros în intestine înainte să-mi dau seama că pe conservă nu scria SADNESS, ci SARDINES. Era prea tîrziu ca să-mi mai revin, tristețea devenise acum materia întunecată a obiectelor din jurul meu: recipientele de sare și piper; borcanul cu miere; punga cu roșii uscate; cuțitul tocit; o felie de pîine uscată; cele două cești de cafea în așteptare. Principalele produse exportabile ale țării mele sînt mașinile furate și tristețea. (pp. 91-92)

Post-ul „Proiectul Lazarus“, de Aleksandar Hemon – toate viețile pe care Vladimir Brick le-ar fi putut trăi apare prima dată în din viata punct ro.