Sa intelegi inseamna sa tremuri. Sa iti aduci aminte inseamna sa retraiesti si sa suferi. (…) Admir puterea de a te afla in genunchi in fata evenimentului. Harold Brodkey, Manipulari

Amintirea fragmentara a faimosului alpinist George Leigh Mallory in cartea lui Jon Krakauer mi-a atras atentia nu numai prin curajul, inteligenta si romantismul lui, cat mai ales printr-o replica pe care a dat-o unui ziarist american, in timpul unei conferinte de presa. Intrebat de ce vrea sa urce Everestul, Mallory i-a raspuns: „Pentru ca e acolo“ . Ma intreb si eu, acum, dupa ce am terminat de citit „In aerul rarefiat“ , daca toti cei care au participat la expeditia din ’96 (subiectul cartii, de altfel) au fost animati de acelasi gand: au vrut sa atinga Everestul pentru ca e acolo? Cred ca da. Chiar daca asta le-a adus, multora dintre ei, moartea. Gandita ca o continuare mai vasta si mai detaliata a articolului aparut in septembrie ‘96 in revista Outside, In aerul rarefiat este un puzzle care recompune povestea expeditiei pe Everest din primavara anului 1996, expeditie din care a facut parte si Jon Krakauer, alpinist si jurnalist american. Autorul isi declara chiar din Introducere intentia de a corecta, prin carte, anumite scapari din articol. E posibil ca in subconstientul lui sa fi existat si-o anumita dorinta de vindecare prin scris sau, mai degraba, o explicare rationala si documentata a „greselilor“ facute in timpul calatoriei. Cert e ca tristetea, presentimentul unei intamplari nefaste si, intr-un final, vinovatia sunt stari care-l insotesc permanent de-a lungul reconstituirii faptelor.

Cu toate acestea, In aerul rarefiat nu este o carte deprimanta. Ritmul tensionat al relatarilor, popasurile in istoria alpinismului alternate cu popasurile reale din timpul urcusului, varietatea portretelor umane – de la serpasi, doctori si milionari, pana la Sanctitati -, povestile personale impletite cu povestile muntelui duc, toate, spre o filozofie a inaltimilor pe care numai cineva cu un psihic puternic si o determinare supraomeneasca o poate atinge. Dar, se pare, ca nu toata lumea a agreat succesul si subtilitatile cartii. Unul dintre personajele-cheie care apar in carte, Anatoli Boukreev, alpinist profesionist rus si ghid principal al grupului condus de Scott Fischer, a venit imediat cu o replica si a prezentat publicului si versiunea lui. Nemultumit de portretul pe care i l-a facut in carte, Boukreev a reactionat, publicand Ascensiunea, pentru a-si prezenta propriul punct de vedere si pentru a critica o mare parte din viziunea lui Jon Krakauer.

Tensiunea dintre ei doi a continuat mult timp si s-a finalizat printr-o replica demna de un alpinist profesionist. In timpul Targului de carte Banff Mountain din noiembrie ’97, Krakauer il opreste pe Boukreev si ii propune sa rezolve disputa printr-o discutie in doi. Anatoli Boukreev s-a uitat la el, i-a pus mana pe umar si i-a spus: „Jon, nu sunt suparat pe tine, dar nu intelegi“. Una dintre credintele lui de baza pe care le-a verbalizat in mod frecvent chiar si in timpul ascensiunii era: „Nu trebuie sa-i menajezi pe cei slabi“. Krakauer l-a acuzat pe rus in cartea sa ca, de multe ori in timpul expeditiei, acesta o lua inainte lasandu-si clientii in urma. Un gest greu de condamnat daca e sa-l privim din ochii unui alpinist profesionist, pentru ca, inainte de a fi ghid, Boukreev era un impatimit alpinist profesionist. A „suferit“, ca si Mallory, de sindromul „Pentru ca e acolo“. La fel si Yasuko Namba, silentioasa japoneza, directoare de resurse umane. Si Sandy Hill Pittman, milionara americana, sotia lui Bob Pittman, cofondatorul MTV. Chiar daca nu aveau experienta unor sportivi de performanta, toti au vrut sa urce Everestul pentru ca e acolo. Toti au vrut sa mearga pana la capat, indiferent de pericolele pe care le poate risca, la 8000 m, corpul uman: edemul cerebral de mare altitudine, edemul pulmonar de mare altitudine, hipotermia, confuzia mintala, degeraturile, halucinatiile cauzate de hipoxie si oboseala. Indiferent de istoria mortilor si a disparitiilor inregistrate de-a lungul timpului si, daca e sa ne referim strict la Krakauer, indiferent de rutina in care intrase acest munte la un anumit moment in istoria sa: la inceputul anilor 80, ruta cea mai usoara de pe Everest, Saua Sudica si Creasta Sud Estica, fusese urcata de mai bine de 100 de ori. Pe toti i-a legat aceeasi ambitie pe care Mallory, care citea din Hamlet si Regele Lear pe culmile Everestului, a descris-o intr-un mod emblematic in 1923: „Pentru ca e acolo”.

In aerul rarefiat a fost recent lansata la librariile Humanitas – Cismigiu, intalnire-eveniment la care au participat Vlad Mixich, Alex Gavan si Cristian Lupsa. Mai jos, un fragment din discursul lui Vlad Mixich despre cartea lui Jon Krakauer, dar si despre propriile aventuri montane.