Uneori poate dura si trei saptamani. De la prima faza, cea in care lemnul trebuie slefuit bine, pana in faza in care figura sau scena biblica prinde viata. La icoanele pe sticla, lucrurile se simplifica. Aparent. Si-aici e nevoie de timp, de pasiune, de viziune. De muzica buna si-o singuratate absoluta. Cel putin, asa am inteles de la Mihaela Laslo, pictor restaurator, intr-o zi in care termometrele coborau cu mult sub minus 15 grade, iar “sfarsitul lumii” era de multa vreme subiectul fierbinte al anotimpului.

Cat e inspiratie? Cat e revelatie? Cat de mult conteaza modelul atunci cand pictezi o icoana?

Care e diferenta intre o icoana pe lemn si una de sticla? Si ce trebuie sa faci cand ai acasa o icoana veche pe care vrei s-o evaluezi sau sa o restaurezi?

Mihaela mi-a raspuns, pas cu pas, la toate aceste intrebari, astfel incat, intalnirea cu ea a fost mai mult decat un schimb oficial de intrebari si raspunsuri, a fost un mod placut de a petrece o zi cu un om care vorbeste relaxat si deschis despre o pasiune pe care multi nu reusesc sa o aprecieze decat financiar.

“La icoane, folosesti intotdeauna modele dupa care pictezi, cu toate ca exista multi care creeaza o scena. Intotdeauna se va vedea cand o icoana este pictata de un pictor iconar si cand de un pictor artist. Artistul plastic are tendinta de a interveni creativ, ceea ce, in mod firesc, nu este normal.

CANONUL TREBUIE RESPECTAT

”. Si, daca multi scriitori au tabieturi care de care mai diferite atunci cand scriu, si in cazul pictorilor lucrurile stau intr-un fel. O recunoaste si Mihaela: “Trebuie sa am muzica. De obicei, ascult soft rock cand pictez. Nu trebuie sa ma deranjeze nimeni, iar lumina nu poate fi altfel decat naturala. Becul, neonul sau orice alta sursa de lumina artificiala schimba culorile”.

Tabieturi sau nu, e nevoie de o stare anume, dar mai ales, e nevoie de multa daruire, pentru ca munca in sine e mult mai grea decat si-ar putea inchipui un simplu observator. Povestindu-mi etapa cu etapa cum stau lucrurile, de la faza de lemn neprelucrat, pana la cea in care figura sau scena biblica prinde viata, am inteles mai bine cum se explica pretul unei icoane. Pretul, si la propriu, si la figurat.

• lemnul pe care se lucreaza trebuie sa fie de o esenta mai buna (fag sau stejar, dar se poate picta si pe brad); se prelucreaza, se trateaza, se lipeste panza cu clei de oase fierbinte peste care se pun straturile de grund; se slefuieste pana devine fin ca o foaie de hartie

• se face desenul si se zgaraie conturul desenului pentru a ramane modelul sub stratul de vopsea

• se pune foita (de aur sau de argint); pentru a nu se rupe si pentru a face aderenta cat mai buna, se asaza, usor, pe o hartiuta, bucatica cu bucatica, si se trage, incet, cu pensula (exista pensule speciale pentru acest procedeu); la icoanele pe sticla, foita se pune ultima

• se protejeaza foita cu shellac (un lac special)

• se adauga fondurile mari de culoare, de la cele mai inchise, la cele mai deschise (de exemplu, ca sa scoti pe haina trei nuante de rosu, se face acest lucru de trei ori)

• se pune primul strat de culoare pe fata (proplasma); se adauga pe haine, fata, ochi, accentele luminoase; la final, icoana se verniseaza (se da cu un lac de protectie).

Munca devine cu atat mai laborioasa, cu cat modelul este mai complex, cu mai multe detalii (vezi, in cazul lui Iisus Pantocrator, prezenta elementelor decorative, margelute, perle, pietre pretioase).

Iisus Pantocrator

Icoanele pe sticla presupun si ele un ritual exact, total invers ritualului pentru icoanele pe lemn. Se picteaza pe spatele sticlei numai dupa ce aceasta a fost degresata bine (unii freaca sticla cu o pasta de usturoi) – in mod traditional, se folosesc culori de apa; acestea se amesteca cu o emulsie de ou care da temperei o stralucire aparte. Se face cu negru conturul scenei/ personajului, se pun blick-urile (accentele de lumina), iar la final, foita.

Si, daca ai acasa o icoana veche, despre care vrei sa afli mai multe, cele mai importante lucruri pe care trebuie sa le faci pana a merge cu ea la un specialist sunt urmatoarele: – nu o sterge de praf cu o carpa, risti sa-ti sara, astfel, bucati din stratul pictural; – nu o tine vertical, tine-o culcat, pentru a evita desprinderea suprafetei picturale; – inainte de a o duce la restaurat, fa-i o poza si arata poza specialistului, poate nu e neaparat nevoie de restaurare; – pastreaz-o intr-o camera cu o temperatura constanta, sa nu fie nici prea frig, nici prea cald (daca, de exemplu, pana a o primi/ achizitiona, icoana a stat intr-un anumit mediu, mai cald sau mai rece, pastreaza-i mediul respectiv).