<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>Dan Lungu | din viata punct ro</title>
	<atom:link href="https://dinviata.ro/eticheta/dan-lungu/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://dinviata.ro/eticheta/dan-lungu/</link>
	<description>Din viaţă cu cele mai bune intenţii.</description>
	<lastBuildDate>Mon, 23 Mar 2015 10:29:49 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=6.1.14</generator>

<image>
	<url>https://dinviata.ro/wp-content/uploads/2016/02/cropped-dv-icon-32x32.png</url>
	<title>Dan Lungu | din viata punct ro</title>
	<link>https://dinviata.ro/eticheta/dan-lungu/</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>Povestasii din Raiul Gainilor</title>
		<link>https://dinviata.ro/povestasii-din-raiul-gainilor/</link>
					<comments>https://dinviata.ro/povestasii-din-raiul-gainilor/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[ionut]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 23 Nov 2014 16:21:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[din carti]]></category>
		<category><![CDATA[Dan Lungu]]></category>
		<category><![CDATA[Polirom]]></category>
		<category><![CDATA[Raiul gainilor]]></category>
		<category><![CDATA[roman]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://dinviata.ro/povestasii-din-raiul-gainilor/</guid>

					<description><![CDATA[<p>Consumati peste oceanic, fratilor! Si gemuri de fructe (Hleanda) Unii sunt atat de simpatici, incat ii asculti fara suflare, pe altii simti nevoia sa-i intrerupi, sa-i mai intrebi una, alta, iar cei mai putini nu spun nimic. Si daca nu spun nimic, devin antipatici. Iar singurul lucru care-ti ramane de facut e sa inventezi tu [&#8230;]</p>
<p>Post-ul <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro/povestasii-din-raiul-gainilor/">Povestasii din Raiul Gainilor</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro">din viata punct ro</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<blockquote><p><i>Consumati peste oceanic, fratilor! Si gemuri de fructe</i><br />
(Hleanda)</p></blockquote>
<p><img decoding="async" loading="lazy" class="alignleft" src="https://31.media.tumblr.com/280006fbd9f174c302503130fe740f3f/tumblr_inline_nfi2m4v57J1qzzfyo.jpg" alt="" width="500" height="375" />Unii sunt atat de simpatici, incat ii asculti fara suflare, pe altii simti nevoia sa-i intrerupi, sa-i mai intrebi una, alta, iar cei mai putini nu spun nimic. Si daca nu spun nimic, devin antipatici. Iar singurul lucru care-ti ramane de facut e sa inventezi tu o poveste in jurul lor. Nu tu, <i>cititorul</i>, tu, povestasul din „Raiul Gainilor“. Daca nu inventezi, nu povestesti. Daca nu povestesti, nu supravietuiesti. Te mananca uitarea. Sau cainii, cum s-a intamplat cu Hleanda.</p>
<p><span id="more-63"></span></p>
<p>Primul personaj care face cariera ca povestas in <a href="http://www.polirom.ro/catalog/carte/raiul-gainilor-2649/" target="_blank">cartea lui Dan Lungu</a> este <b>Milica.</b> Prin ochii ei, cititorul si intreaga suflare de pe strada Salcamilor intra in casa Colonelului. Descrierea casei se imprastie, in imaginatia localnicilor, ca o epidemie. Ii molipseste, se transmite de la unul la altul, ii macina &#8211; se intreaba cu nesat, se raspunde in amanunt, se infloresc detalii. Cand noutatile sunt epuizate, e nevoie de un alt subiect si, implicit, de un alt povestas. Daca Milica nu mai are ce spune si nici fantaza, e indepartata din peisaj. Dar nu exclusa! <b>Oricand povestea se poate intoarce la ea, pentru ca detine harul de a spune lucruri.</b></p>
<p>Exclus este <b>Colonelul</b>, dar cu un soi de respect perfid. Cladirea in care locuieste, uriasa si sfidatoare, ca un „adapost antiaerian“, este construita pe o rapa smarcoasa, fost aspirator de solzi de peste, cutii cu alifie chinezeasca sau obiecte neidentificate. Satenii stiu acest secret mlastinos, stiu si nu vorbesc despre el decat ei intre ei. Daca ar afla Colonelul, s-ar risipi taina. <b>Iar unde taina nu e, nici poveste nu e.</b> <b>Oamenii nu ar mai avea ce vorbi pe la colturi.</b> Deci, nu-i scapa nimic Colonelului, pentru ca nici el nu spune nimic. E genul taciturn, serios, sever. Se trateaza numai cu sucuri si apa minerala &#8211; <i>nici un rom?, nici o votca?, nici macar o bere? &#8211; </i>nu participa la barfe si nu se „distileaza“ in alambicul de la „Tractorul sifonat“, birtul satului. <b>Este ocolit si privit cu ostilitate pentru ca nu e povestas.<br />
</b><br />
Colonelul face pereche in roman, din acest punct de vedere, cu <b>Vera Socoliuc</b>. Pe langa faptul ca si ea este o venetica, nici ea nu povesteste nimic din ceea ce stie. Are limba innodata, iar mutenia i se rasfrange si in expresia fetei &#8211; nu reactioneaza, nu schiteaza nici macar o grimasa cand i se spun povesti. E stana de piatra, cutie ferecata, paralizata. Opusul <b>Lenei Covalciuc</b> care, de dragul povestii, este in stare sa scoata romul din ascunzatoare, numai sa-l auda pe Relu, barbat’su, spunandu-i ce tot amana sa spuna, sa-si desclesteze odata falcile si sa dea drumul la vorbe.</p>
<p><b>Aurora Spataru este fenomenul de pe Salcamilor.</b> Priveste evenimentele strazii de dupa perdea, „se asaza in fata ferestrei ca in fata televizorului“ sau invers, e acelasi lucru, si impleteste fara sa se uite cum si ce impleteste, pentru ca ochii sai sunt agatati de intamplarile de pe drum, cu cat mai banale, cu atat mai bine. Aurora Spataru rumega povestile in gand, uneori comenteaza cu voce tare, „ca si cand insasi viata ei este in joc“. Si in tot acest timp impleteste, fara sa se uite cum si ce. Imaginati-v-o doar! Aurora Spataru este ea singura o poveste.</p>
<p>Si pentru ca fiecare comunitate trebuie sa aiba nebunul ei, <b>Hleanda</b> cu asta se ocupa. Propovaduieste indemnuri comuniste pe strazi, „Consumati peste oceanic, fratilor! Si gemuri de fructe“, face profetii despre sfarsitul lumii, are insigne multe pe piept (ca o parodie a Colonelului!) si isi hraneste cainii cu boabe de porumb. <b>Traieste intr-o permanenta lume a saturnaliilor, in care sclavii sunt egali cu stapanii, nu are alta optiune decat sa defileze in acest rol si despre asta si povesteste in roman.</b> Hleanda este povestasul extrem, din acest motiv o si omoara scriitorul in carte. Pretul? Pentru a face loc unei noi intamplari pe strada Salcamilor si prin ea, pentru a da stafeta povestasului final, naratorul insusi.</p>
<p>Post-ul <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro/povestasii-din-raiul-gainilor/">Povestasii din Raiul Gainilor</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro">din viata punct ro</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://dinviata.ro/povestasii-din-raiul-gainilor/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Sunt o baba comunista. Cartea</title>
		<link>https://dinviata.ro/sunt-o-baba-comunista-cartea/</link>
					<comments>https://dinviata.ro/sunt-o-baba-comunista-cartea/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[ionut]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 03 Sep 2013 08:11:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[din carti]]></category>
		<category><![CDATA[carte]]></category>
		<category><![CDATA[Dan Lungu]]></category>
		<category><![CDATA[Polirom]]></category>
		<category><![CDATA[recenzie carte]]></category>
		<category><![CDATA[sunt o baba comunista]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://dinviata.ro/sunt-o-baba-comunista-cartea/</guid>

					<description><![CDATA[<p>Stiti care sunt cele 7 minuni ale comunismului? Unu: in Romania toata lumea are serviciu. Doi: desi toata lumea are serviciu, nimeni nu munceste. Trei: desi nimeni nu munceste, planul se face peste 100%. Patru: desi planul se face peste 100%, magazinele sunt goale. Cinci: desi magazinele sunt goale, toata lumea are ce manca. Sase: [&#8230;]</p>
<p>Post-ul <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro/sunt-o-baba-comunista-cartea/">Sunt o baba comunista. Cartea</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro">din viata punct ro</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<blockquote>
<p>Stiti care sunt cele 7 minuni ale comunismului? Unu: in Romania toata lumea are serviciu. Doi: desi toata lumea are serviciu, nimeni nu munceste. Trei: desi nimeni nu munceste, planul se face peste 100%. Patru: desi planul se face peste 100%, magazinele sunt goale. Cinci: desi magazinele sunt goale, toata lumea are ce manca. Sase: desi toata lumea are ce manca, nimeni nu e multumit. Sapte: desi nimeni nu e multumit, toata lumea aplauda.</p>
</blockquote>
<p><img decoding="async" loading="lazy" class="alignleft" src="http://media.tumblr.com/dc876edc5e76e61f67a7843c7f3120aa/tumblr_inline_msjiq0Xmuc1qz4rgp.jpg" alt="&quot;Sunt o baba comunista&quot; - Dan Lungu" width="500" height="500" />Ar mai fi si o a opta minune, daca e sa ramanem <a title="Sint o baba comunista! - Dan Lungu" href="http://ttap.co/1I9iog2" target="_blank">in interiorul cartii lui Dan Lungu</a>. Desi comunismul e detestabil pentru cei care l-au experimentat, pe altii ii face sa rada. Cel putin, cu asta am ramas eu dupa ce am citit romanul. Si cu inca ceva: cu o vaga definitie asupra fericirii.<span id="more-187"></span></p>
<hr />
<div class="letrina">
<p>Sa framanti balega, sa o stropesti cu apa, sa o amesteci cu paie, s-o calci, s-o lasi la „dospit“ pentru iarna. An de an, vara de vara. Putini sunt copiii care ar participa cu entuziasm la pregatirea tezicului. In mod cert, Mica, protagonista cartii, nu este unul dintre ei. Si, ca sa evadeze din realitatea urat mirositoare, isi improvizeaza, din cordele, ciucalai, lut si paie, in dudul din fundul gradinii, un apartament secret, asa, cum vazuse ea la matusa Lucretia, oraseanca parfumata, coafata, cu papucei de casa pufosi si unghiile date cu oja. <b>Aici, sus, in varful copacului, lucrurile nu stau mai parfumat, dar asezate la cativa metri de pamant, o fac pe Mica sa se simta mai aproape de oras. </b></p>
</div>
<p>&nbsp;</p>
<p><b>Tezicul nu este doar o indeletnicire sezoniera. Este, in romanul lui Dan Lungu, si o metafora a comunismului.</b> A acceptarii comunismului pentru un trai decent. Adica: atat timp cat taci din gura si-ti faci treaba, stii ca ai cu ce te incalzi la iarna. Poti dobandi o casa, o butelie, ceva mancare in frigider. Chiar daca inghiti diverse mizerii, chiar daca stii ca untul, carnea si painea sunt procurate prin diverse furtisaguri, chiar daca dintr-o lada cu portocale tu nu vei gusta decat o felie. Ideea e sa nu pui si sa nu-ti pui prea multe intrebari. Sa razi la bancurile lui nea Mitu despre Leana si Ceausescu – savuroase, multe dintre ele! – dar sa nu te lasi sedus. In final, vei afla ca nea Mitu a fost turnator la Securitate!</p>
<p>&nbsp;</p>
<p><b>„Pe mine comunismul m-a facut oraseanca.“</b> Personaj central, personaj narator, Mica se numeste, de fapt, Emilia Burac. Dupa ce se marita cu Tucu, va deveni Emilia Apostoae. La 17 ani fuge de-acasa, sta o perioada la tanti Lucretia, matusa din partea tatalui, urmeaza liceul, sectia „confectii metalice“, se muta la camin, apoi la garsoniera si, dupa casatorie, intr-un apartament. Intre timp se angajeaza la o intreprindere din Galati si va intra in randul „boierilor“, numiti astfel pentru ca atelierul respectiv lucra pentru export si, implicit, aducea valuta. Mica scapa de mirosul tezicului si da peste cel de metal, vopsea, salam, cas, pateu. „ (…) parca eram de pe alta planeta. Undeva, in spate, intr-un fel de magazie, aveam o cada in care curgea permanent apa rece. Acolo stateau berile si sucurile. (…) Bineinteles, alcoolul era interzis in fabrica.“ Asta e gustul fericirii, motivul pentru care Mica regreta perioada comunismului. Avea de toate si ii era bine langa oamenii cu care lucra. Din punctul ei de vedere.</p>
<p>&nbsp;</p>
<p><b>„De cati oameni fericiti e nevoie in jurul nostru ca sa fii si tu fericit?“</b> Nedumerirea Emiliei Apostoae consta in faptul ca nu toata lumea ii impartaseste viziunea si opiniile. Se descopera, in mod repetat, singura in univers. Nici Alice, fiica ei, plecata in Canada si maritata cu Alain, nici Sanda, sora mai mica, nici Aurelia, fosta colega de munca nu ii aproba nostalgiile. Cu atat mai putin taciturna Rozalia, croitoreasa si vecina de bloc. „Draga doamna, asta e comunismul meu: cel care a luat cu forta atelierul tatii, care mi-a retezat din fasa visul de a ma face pictorita, care m-a lipsit de culori toata viata“, ii marturiseste Rozalia Emiliei. Este doar un vag contrapunct in tesatura povestii, un balans lejer in naratiune, scriitorul nu insista pe modelul figurilor triste. Insistent este mirosul de tara, de grajd, de tezic: „In hol, persista mirosul de grajd (…). Nu mi-a fost greu sa descopar ca pantofii (n.r. dupa Revolutie, Tucu face drumuri saptamanale in satul natal), in striurile de pe talpa, adusesera cateva amintiri din grajdul Catrinei“. Chiar daca olfactiv, chipul trecutului nu o va parasi niciodata pe Mica.</p>
<p>Post-ul <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro/sunt-o-baba-comunista-cartea/">Sunt o baba comunista. Cartea</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro">din viata punct ro</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://dinviata.ro/sunt-o-baba-comunista-cartea/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
