<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>carte | din viata punct ro</title>
	<atom:link href="https://dinviata.ro/eticheta/carte/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://dinviata.ro/eticheta/carte/</link>
	<description>Din viaţă cu cele mai bune intenţii.</description>
	<lastBuildDate>Thu, 18 Feb 2016 17:47:34 +0000</lastBuildDate>
	<language>ro-RO</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=6.1.14</generator>

<image>
	<url>https://dinviata.ro/wp-content/uploads/2016/02/cropped-dv-icon-32x32.png</url>
	<title>carte | din viata punct ro</title>
	<link>https://dinviata.ro/eticheta/carte/</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
	<item>
		<title>George Orwell: cronicarii de carte vs cronicarii de film</title>
		<link>https://dinviata.ro/george-orwell-cronicarii-de-carte-vs-cronicarii-de-film/</link>
					<comments>https://dinviata.ro/george-orwell-cronicarii-de-carte-vs-cronicarii-de-film/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[anca hromadnik]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 14 Feb 2016 12:33:21 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[din amintiri]]></category>
		<category><![CDATA[din carti]]></category>
		<category><![CDATA[carte]]></category>
		<category><![CDATA[cronică]]></category>
		<category><![CDATA[film]]></category>
		<category><![CDATA[George Orwell]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://dinviata.ro/?p=2889</guid>

					<description><![CDATA[<p>Mult și din complezență se scria despre cărți și acum 70 de ani. „Scribii“, aplecați deasupra meselor șubrede, îmbătrâniți înainte de vreme și cu halate roase de molii. Cu toate astea, cronicarii de cărți o duceau mai bine decât cronicarii de filme, spune Orwell. Diferența o făcea timpul. Într-un eseu publicat în 1946, Confesiunile unui cronicar [&#8230;]</p>
<p>Post-ul <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro/george-orwell-cronicarii-de-carte-vs-cronicarii-de-film/">George Orwell: cronicarii de carte vs cronicarii de film</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro">din viata punct ro</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Mult și din complezență se scria despre cărți și acum 70 de ani. „Scribii“, aplecați deasupra meselor șubrede, îmbătrâniți înainte de vreme și cu halate roase de molii. Cu toate astea, cronicarii de cărți o duceau mai bine decât cronicarii de filme, spune Orwell. Diferența o făcea timpul.<span id="more-2889"></span></p>
<p>Într-un eseu publicat în 1946, <em>Confesiunile unui cronicar de carte</em>, George Orwell face, în introducere, un portret foarte plastic al cronicarului de carte &#8211; <em>35 de ani, chel, vene varicoase, ochelari, malnutrit sau mahmur</em> în funcție de succesul recenziei. Îl mai numește și <em>scriitor, </em>prin scriitor înțelegându-se, la fel de bine, <em>poet, romancier sau scenarist de radio sau film.</em> După ce îi analizează la rece condiția (recomand <a href="http://www.librarie.net/cautare-rezultate.php?t=carti+sau+tigari">lectura integrală</a>!), la finalul eseului, Orwell propune o <strong>selecție strictă</strong> a volumelor de recenzat, <strong>sugerează lungimea potrivită a unei cronici de carte</strong> și<strong> îl compară pe comentatorul de texte cu comentatorul de filme</strong>. Concluzia lui este următoarea: „Un cronicar de carte o duce mult mai bine decât un cronicar de filme“. Se întâmpla în &#8217;46.</p>
<figure id="attachment_2891" aria-describedby="caption-attachment-2891" style="width: 300px" class="wp-caption aligncenter"><a href="http://dinviata.ro/wp-content/uploads/2016/02/George-Orwell-2.jpg"><img decoding="async" class="wp-image-2891 size-medium" src="http://dinviata.ro/wp-content/uploads/2016/02/George-Orwell-2-300x300.jpg" alt="George Orwell, o țigară rulată și cana lui de ceai, din porțelan chinezesc" width="300" height="300" srcset="https://dinviata.ro/wp-content/uploads/2016/02/George-Orwell-2-300x300.jpg 300w, https://dinviata.ro/wp-content/uploads/2016/02/George-Orwell-2-150x150.jpg 150w, https://dinviata.ro/wp-content/uploads/2016/02/George-Orwell-2-144x144.jpg 144w, https://dinviata.ro/wp-content/uploads/2016/02/George-Orwell-2.jpg 500w" sizes="(max-width: 300px) 100vw, 300px" /></a><figcaption id="caption-attachment-2891" class="wp-caption-text">George Orwell, o țigară rulată și cana lui de ceai, din porțelan chinezesc</figcaption></figure>
<blockquote>
<p>Mie mi s-a părut întotdeauna că procedura cea mai bună e să ignori pur și simplu marea majoritate a cărților și să oferi cronici foarte lungi – o mie de cuvinte e un minimum absolut – acelora puține care par să conteze. Notele scurte, de un rând sau două, despre cărți în curs de apariție pot fi utile, dar cronica obișnuită de lungime medie, de vreo șase sute de cuvinte, nu are cum să fie altfel decât lipsită de valoare, chiar și atunci când cronicarul vrea într-adevăr s-o scrie. Dar în mod normal nu vrea s-o scrie, iar producția de bucățele, săptămână de săptămână, îl readuce curând la silueta obosită, în halat de casă, pe care am descris-o la începutul articolului. Oricum, fiecare om din lumea asta are pe cineva la care vrea să se uite de sus, iar eu trebuie să spun, având experiența ambelor profesii, că un cronicar de carte o duce mult mai bine decât un critic de film, care nici măcar nu poate să-și facă munca acasă, ci trebuie să meargă la vizionări de la ora unsprezece dimineața, și căruia, cu una sau două excepții notabile, i se cere să-și vândă onoarea pe un pahar de sherry prost. (Tribune, 3 mai 1946, New Republic, 5 august 1946)</p>
</blockquote>
<p>Foto: electricliterature.com, <a href="https://writingasiplease.wordpress.com/2013/01/04/vernon-richards-photos-of-george-orwell/">writingasiplease.wordpress.com</a></p>
<p>Post-ul <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro/george-orwell-cronicarii-de-carte-vs-cronicarii-de-film/">George Orwell: cronicarii de carte vs cronicarii de film</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro">din viata punct ro</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://dinviata.ro/george-orwell-cronicarii-de-carte-vs-cronicarii-de-film/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Sunt o baba comunista. Cartea</title>
		<link>https://dinviata.ro/sunt-o-baba-comunista-cartea/</link>
					<comments>https://dinviata.ro/sunt-o-baba-comunista-cartea/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[ionut]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 03 Sep 2013 08:11:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[din carti]]></category>
		<category><![CDATA[carte]]></category>
		<category><![CDATA[Dan Lungu]]></category>
		<category><![CDATA[Polirom]]></category>
		<category><![CDATA[recenzie carte]]></category>
		<category><![CDATA[sunt o baba comunista]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://dinviata.ro/sunt-o-baba-comunista-cartea/</guid>

					<description><![CDATA[<p>Stiti care sunt cele 7 minuni ale comunismului? Unu: in Romania toata lumea are serviciu. Doi: desi toata lumea are serviciu, nimeni nu munceste. Trei: desi nimeni nu munceste, planul se face peste 100%. Patru: desi planul se face peste 100%, magazinele sunt goale. Cinci: desi magazinele sunt goale, toata lumea are ce manca. Sase: [&#8230;]</p>
<p>Post-ul <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro/sunt-o-baba-comunista-cartea/">Sunt o baba comunista. Cartea</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro">din viata punct ro</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<blockquote>
<p>Stiti care sunt cele 7 minuni ale comunismului? Unu: in Romania toata lumea are serviciu. Doi: desi toata lumea are serviciu, nimeni nu munceste. Trei: desi nimeni nu munceste, planul se face peste 100%. Patru: desi planul se face peste 100%, magazinele sunt goale. Cinci: desi magazinele sunt goale, toata lumea are ce manca. Sase: desi toata lumea are ce manca, nimeni nu e multumit. Sapte: desi nimeni nu e multumit, toata lumea aplauda.</p>
</blockquote>
<p><img decoding="async" loading="lazy" class="alignleft" src="http://media.tumblr.com/dc876edc5e76e61f67a7843c7f3120aa/tumblr_inline_msjiq0Xmuc1qz4rgp.jpg" alt="&quot;Sunt o baba comunista&quot; - Dan Lungu" width="500" height="500" />Ar mai fi si o a opta minune, daca e sa ramanem <a title="Sint o baba comunista! - Dan Lungu" href="http://ttap.co/1I9iog2" target="_blank">in interiorul cartii lui Dan Lungu</a>. Desi comunismul e detestabil pentru cei care l-au experimentat, pe altii ii face sa rada. Cel putin, cu asta am ramas eu dupa ce am citit romanul. Si cu inca ceva: cu o vaga definitie asupra fericirii.<span id="more-187"></span></p>
<hr />
<div class="letrina">
<p>Sa framanti balega, sa o stropesti cu apa, sa o amesteci cu paie, s-o calci, s-o lasi la „dospit“ pentru iarna. An de an, vara de vara. Putini sunt copiii care ar participa cu entuziasm la pregatirea tezicului. In mod cert, Mica, protagonista cartii, nu este unul dintre ei. Si, ca sa evadeze din realitatea urat mirositoare, isi improvizeaza, din cordele, ciucalai, lut si paie, in dudul din fundul gradinii, un apartament secret, asa, cum vazuse ea la matusa Lucretia, oraseanca parfumata, coafata, cu papucei de casa pufosi si unghiile date cu oja. <b>Aici, sus, in varful copacului, lucrurile nu stau mai parfumat, dar asezate la cativa metri de pamant, o fac pe Mica sa se simta mai aproape de oras. </b></p>
</div>
<p>&nbsp;</p>
<p><b>Tezicul nu este doar o indeletnicire sezoniera. Este, in romanul lui Dan Lungu, si o metafora a comunismului.</b> A acceptarii comunismului pentru un trai decent. Adica: atat timp cat taci din gura si-ti faci treaba, stii ca ai cu ce te incalzi la iarna. Poti dobandi o casa, o butelie, ceva mancare in frigider. Chiar daca inghiti diverse mizerii, chiar daca stii ca untul, carnea si painea sunt procurate prin diverse furtisaguri, chiar daca dintr-o lada cu portocale tu nu vei gusta decat o felie. Ideea e sa nu pui si sa nu-ti pui prea multe intrebari. Sa razi la bancurile lui nea Mitu despre Leana si Ceausescu – savuroase, multe dintre ele! – dar sa nu te lasi sedus. In final, vei afla ca nea Mitu a fost turnator la Securitate!</p>
<p>&nbsp;</p>
<p><b>„Pe mine comunismul m-a facut oraseanca.“</b> Personaj central, personaj narator, Mica se numeste, de fapt, Emilia Burac. Dupa ce se marita cu Tucu, va deveni Emilia Apostoae. La 17 ani fuge de-acasa, sta o perioada la tanti Lucretia, matusa din partea tatalui, urmeaza liceul, sectia „confectii metalice“, se muta la camin, apoi la garsoniera si, dupa casatorie, intr-un apartament. Intre timp se angajeaza la o intreprindere din Galati si va intra in randul „boierilor“, numiti astfel pentru ca atelierul respectiv lucra pentru export si, implicit, aducea valuta. Mica scapa de mirosul tezicului si da peste cel de metal, vopsea, salam, cas, pateu. „ (…) parca eram de pe alta planeta. Undeva, in spate, intr-un fel de magazie, aveam o cada in care curgea permanent apa rece. Acolo stateau berile si sucurile. (…) Bineinteles, alcoolul era interzis in fabrica.“ Asta e gustul fericirii, motivul pentru care Mica regreta perioada comunismului. Avea de toate si ii era bine langa oamenii cu care lucra. Din punctul ei de vedere.</p>
<p>&nbsp;</p>
<p><b>„De cati oameni fericiti e nevoie in jurul nostru ca sa fii si tu fericit?“</b> Nedumerirea Emiliei Apostoae consta in faptul ca nu toata lumea ii impartaseste viziunea si opiniile. Se descopera, in mod repetat, singura in univers. Nici Alice, fiica ei, plecata in Canada si maritata cu Alain, nici Sanda, sora mai mica, nici Aurelia, fosta colega de munca nu ii aproba nostalgiile. Cu atat mai putin taciturna Rozalia, croitoreasa si vecina de bloc. „Draga doamna, asta e comunismul meu: cel care a luat cu forta atelierul tatii, care mi-a retezat din fasa visul de a ma face pictorita, care m-a lipsit de culori toata viata“, ii marturiseste Rozalia Emiliei. Este doar un vag contrapunct in tesatura povestii, un balans lejer in naratiune, scriitorul nu insista pe modelul figurilor triste. Insistent este mirosul de tara, de grajd, de tezic: „In hol, persista mirosul de grajd (…). Nu mi-a fost greu sa descopar ca pantofii (n.r. dupa Revolutie, Tucu face drumuri saptamanale in satul natal), in striurile de pe talpa, adusesera cateva amintiri din grajdul Catrinei“. Chiar daca olfactiv, chipul trecutului nu o va parasi niciodata pe Mica.</p>
<p>Post-ul <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro/sunt-o-baba-comunista-cartea/">Sunt o baba comunista. Cartea</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro">din viata punct ro</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://dinviata.ro/sunt-o-baba-comunista-cartea/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>Basescu pe ecranul tranzitiei</title>
		<link>https://dinviata.ro/basescu-pe-ecranul-tranzitiei/</link>
					<comments>https://dinviata.ro/basescu-pe-ecranul-tranzitiei/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[ionut]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 23 Apr 2013 06:31:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[din carti]]></category>
		<category><![CDATA[din lume]]></category>
		<category><![CDATA[Basescu]]></category>
		<category><![CDATA[carte]]></category>
		<category><![CDATA[Cezar Paul Badescu]]></category>
		<category><![CDATA[eseu]]></category>
		<category><![CDATA[televiziune]]></category>
		<category><![CDATA[Umbre pe ecranul tranzitiei]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://dinviata.ro/basescu-pe-ecranul-tranzitiei/</guid>

					<description><![CDATA[<p>Tot ce incerc prin textele mele de-aici e sa am o comunicare cu niste oameni inteligenti. Nu le spun lucruri pe care ei sa nu le stie, dar macar putem sa ne amuzam impreuna. (Cezar Paul-Badescu, „Pozitia ingrata a unui cronicar TV“, 2012) Umbre pe ecranul tranzitiei, cea mai noua carte semnata de Cezar Paul-Badescu, [&#8230;]</p>
<p>Post-ul <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro/basescu-pe-ecranul-tranzitiei/">Basescu pe ecranul tranzitiei</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro">din viata punct ro</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<blockquote><p><i>Tot ce incerc prin textele mele de-aici e sa am o comunicare cu niste oameni inteligenti. Nu le spun lucruri pe care ei sa nu le stie, dar macar putem sa ne amuzam impreuna.</i><br />
(Cezar Paul-Badescu, „Pozitia ingrata a unui cronicar TV“, 2012)</p></blockquote>
<p><img decoding="async" class=" alignleft" src="http://media.tumblr.com/9376c87909073821c3283e6625cabc33/tumblr_inline_mlp2vwoPiY1qzzfyo.jpg" alt="Cezar Paul-Badescu - Umbre pe ecranul tranzitiei" /><a title="Umbre pe ecranul tranzitiei - Cezar Paul-Badescu" href="http://ttap.co/1vnhEtA" target="_blank">Umbre pe ecranul tranzitiei</a>, cea mai noua carte semnata de Cezar Paul-Badescu, este o colectie de eseuri publicate timp de 10 ani, in Dilema Veche, in cadrul rubricii Cultura pe sticla. Volumul este structurat in trei capitole, Vremuri, Momente, Personaje si o Anexa, Nostalgii. Pentru a deschide pofta de citit, am ales (si transcris) articolul „Presedintele se abtine!“, publicat in 2012 si inclus in capitolul Personaje. De ce acest text? Pentru ca, desi este construit din sintagme stereotipe si formulari tocite preluate din limbajul reporterilor si al jurnalistilor autohtoni, „sfarseste“ prin a fi o mica bijuterie literara. Este expectativ ca o povestire a lui Sorokin si are forta vizuala a unui scurtmetraj. Sau este, pur si simplu, un text misto, care iti descreteste fruntea.<span id="more-234"></span></p>
<hr />
<p>Presedintele se abtine!</p>
<p>Dragi telespectatori, urmariti principala emisiune de stiri a zilei.<br />
Ca in fiecare zi a concediului prezidential, ne facem o datorie de onoare din a prezenta cate pahare de suc a baut presedintele la terasa, pe unde s-a mai scarpinat si cati pasi face cand danseaza cu prima doamna a tarii.<br />
Aseara, putin dupa ora noua, Traian Basescu si sotia si-au incheiat ziua la o terasa din Olimp, asezati la o masa ferita de privirile trecatorilor si ale presei, dar cu vedere la scena, pe care au evoluat artisti de marca.<br />
Prima doamna e putin nelinistita: ritmul alert l-ar putea ademeni pe presedinte, ceea ce nu e foarte indicat dupa recenta operatie. Seful statului alege insa sa ramana asezat la masa si sa schimbe priviri cu sotia, sorbind degajat din paharul pe care-l are in fata. Chelnerul care l-a servit ne-a declarat, in exclusivitate pentru postul nostru, ca presedintele a cerut un <i>fresh</i> de portocale, pe care i l-a preparat din doua fructe stoarse cu grija in fata a doi experti de la Serviciul pentru Paza si Protectie, iar prima doamna o cafea decofeinizata.<br />
<i>Chelnerul: </i>Domnul presedinte este un om deosebit, cumpatat si se vede, dupa cum se poarta cu doamna lui, ca e un mare familist. La cererea mea, mi-a dat si un autograf pe nota de plata, pe care a achitat-o integral din fondurile proprii.<br />
Urmeaza surpriza serii: solista de pe estrada face o dedicatie pentru Basescu si incepe sa cante celebra piesa a lui Céline Dion care a constituit coloana sonora a nu mai putin celebrului film <i>Titanic</i>. Pe Traian Basescu il invadeaza amintirile din perioada cand marea era a doua lui casa si devine ganditor. Pentru a iesi din starea de melancolie care, de altfel, nu-l caracterizeaza, presedintele-jucator da hotarat peste cap paharul de suc si isi invita consoarta la dans, in ciuda recomandarilor medicilor, care i-au prescris masuri foarte stricte pentru refacerea coloanei. Dupa ce se termina melodia, presedintele continua sa danseze si pe cea care urmeaza – pe care, desigur, interpreta, atenta la sanatatea lui Basescu, a avut grija sa o aleaga tot lenta. Surse care au dorit sa-si pastreze anonimatul ne-au declarat ca, in timpul dansului, care a durat sapte minute si treizeci si cinci de secunde, presedintele si-a strans de mai multe ori sotia, barbateste, in brate. La sfarsit, el s-a dus personal la o florareasa care era in apropiere si a cumparat un buchet de trandafiri, pe care i l-a inmanat galant doamnei Maria Basescu. Doamna Maria l-a primit cu un zambet.<br />
<i>Florareasa: </i>Domnul presedinte este un om deosebit, cumpatat si se vede, dupa cum se poarta cu doamna lui, ca e un mare familist. Florile le-a achitat integral din fondurile proprii.<br />
Dupa ce se intoarce impreuna cu consoarta la masa, presedintele isi stinge focul inimii cu inca un pahar de <i>fresh</i> pe care-l goleste pe nerasuflate. Desi obosit dupa partida de pe ringul de dans, Basescu intarzie tot mai mult pe terasa, fapt care le da curaj turistilor, care-l iau cu asalt pentru autografe sau fotografii. Presedintele se simte bine, se pozeaza cu copii, parinti sau bunici si imparte cu generozitate autografe. In timpul acesta, mai comanda doua pahare de suc.<br />
Vreme de trei ore si jumatate, cat a stat pe terasa din Olimp, in ciuda lichidelor ingerate, presedintele Basescu nu a mers niciodata la toaleta si s-a abtinut eroic. Analistii sunt de parere ca aceasta situatie fara precedent se datoreaza dificultatii SPP de-a securiza toaletele. Dupa cum observa analistul militar Radu Tanase, proasta securizare a toaletelor de pe litoralul romanesc este o problema serioasa din perspectiva integrarii din 2007.<br />
<i>Radu Tanase: </i>Chestiunea va trebui pusa in discutie la urmatoarea sedinta a CSAT, si este imperios necesar sa ne armonizam si la acest capitol cu legislatia UE. De altfel, presedintele este un om deosebit, cumpatat si se vede, dupa cum se poarta cu doamna lui, ca e un mare familist.<br />
La ora 00:37, presedintele a parasit in graba terasa si asa s-a mai scurs o seara din viata cuplului prezidential. Ramaneti cu noi, pentru ca, dupa publicitate, vom vedea si cum se bronzeaza mezina familiei Basescu. Publicitate. (2006, Cezar Paul-Badescu)<i><br />
</i></p>
<p>Post-ul <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro/basescu-pe-ecranul-tranzitiei/">Basescu pe ecranul tranzitiei</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro">din viata punct ro</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://dinviata.ro/basescu-pe-ecranul-tranzitiei/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
		<item>
		<title>De ce este Romania altfel?</title>
		<link>https://dinviata.ro/de-ce-este-romania-altfel/</link>
					<comments>https://dinviata.ro/de-ce-este-romania-altfel/#respond</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[ionut]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 09 Dec 2012 18:07:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[din carti]]></category>
		<category><![CDATA[carte]]></category>
		<category><![CDATA[humanitas]]></category>
		<category><![CDATA[Liiceanu]]></category>
		<category><![CDATA[Lucian Boia]]></category>
		<category><![CDATA[romania]]></category>
		<category><![CDATA[top]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://dinviata.ro/de-ce-este-romania-altfel/</guid>

					<description><![CDATA[<p>Nu e un merit sa mergi corect, e o deficienta sa mergi stramb. Proaspat iesita pe piata, cartea istoricului Lucian Boia e un dus rece pentru toti cei care au crescut la umbra ideii ca “avem sange roman”. Pe de alta parte, este si o explicatie cat se poate de coerenta a starii de fapt [&#8230;]</p>
<p>Post-ul <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro/de-ce-este-romania-altfel/">De ce este Romania altfel?</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro">din viata punct ro</a>.</p>
]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<blockquote><p><i>Nu e un merit sa mergi corect, e o deficienta sa mergi stramb.</i></p></blockquote>
<p><img decoding="async" loading="lazy" class="alignleft" src="http://media.tumblr.com/tumblr_merzksIjk21qzzfyo.jpg" alt="Lucian Boia" width="500" height="500" /><b>Proaspat iesita pe piata, cartea istoricului Lucian Boia e un dus rece pentru toti cei care au crescut la umbra ideii ca “avem sange roman”. Pe de alta parte, este si o explicatie cat se poate de coerenta a starii de fapt din Romania de azi.</b><span id="more-349"></span></p>
<p>Bine a spus Liiceanu, in timpul lansarii de la Humanitas – Cismigiu, inainte de a-i da cuvantul lui Boia: “Cartea te poate zdrobi prin efectele analizei, dar in egala masura, iti poate provoca si o reactie de eliberare”. Si tot el o recomanda in “trusa oricarui scolar de la 14 ani in sus”. <a title="De ce este Romania altfel? Editia 2013" href="http://bit.ly/1tRLBlR" target="_blank"><i>De ce este Romania altfel</i></a> e o carte de trei ori curata. Unu, in sensul de “cinstita”, pentru ca spune lucrurilor pe nume. Doi, in sensul de inteligibila, pentru ca e scrisa accesibil. Si trei, aerisita, pentru ca e paginata prietenos si clar, astfel incat treci usor de la o fila la alta. Ce spune, insa, autorul lucrarii despre propria scriere?</p>
<p><b>TRECUTUL – SINGURA CERTITUDINE<br />
</b>“Nu ma asteptam s-o scriu pana in vara asta. M-au determinat psihodrama politica de pe scena romaneasca si reactiile europene. Exista o diferenta de civilizatii, intre Europa apuseana si cea rasariteana. Desi apropiate, nu sunt identice. Vara aceasta s-au vazut mai bine aceste deosebiri. De-aici a rezultat o neintelegere fundamentala intre oameni care gandesc diferit. Mi-am propus sa explic totul prin istorie, de ce e Romania altfel. Pe de alta parte, sunt convins ca altceva nu exista. Prezentul e o linie fina, aproape inexistenta, iar viitorul nu exista. Deci, pana la urma, nu exista decat trecutul. Daca ai scris-o, ii dai drumul in lume &#8211; fiecare carte are destinul ei. Ce mai poate spune autorul?”</p>
<p><b>IDEI, CITATE, FRAGMENTE DIN <i>DE CE ESTE ROMANIA ALTFEL</i></b></p>
<p><a href="http://www.libhumanitas.ro/lucian-boia-de-ce-este-romania-altfel-humanitas-2012.html"><img decoding="async" loading="lazy" class=" alignright" src="http://media.tumblr.com/tumblr_merzm32ioN1qzzfyo.jpg" alt="Lucian Boia - De ce este Romania altfel?" width="100" height="154" /></a></p>
<p>Politic, administrativ si cultural, suntemm<b>intarziati</b>: Statele romanesti s-au format in sec. XIV, iar “pana tarziu, in sec. XIV, nu se produce nici un fel de text”. Geografic, suntem <b>mici </b>si <b>marginali</b>: “Este intr-un fel, o zona «vaga» a Europei, avand, indiferent de unde am privi, o conditie de frontiera. Aici se intalnesc, la un moment dat cele trei mari imperii: Imperiul otoman, Imperiul habsburgic, Imperiul rus”. Iar sentimental, <b>avem slabiciuni</b>: “Slabiciunea statului a fost – si in buna masura a ramas pana azi – o trasatura specifica a istoriei romanesti; in functiile de conducere ajungea cine putea, cu pretul conflictelor interne si al interventiilor de afara”.</p>
<p>Handicapul acestei micimi a avut drept consecinta pe de o parte, <b>izolarea</b>, pe de alta parte, <b>deschiderea </b>(data fiind trecerea numeroaselor popoare prin aceste locuri). “E greu de spus cat  «sange roman»  au romanii, dar ca au mai mult sange slav decat roman este de domeniul evidentei – de fapt,  «sange roman» nu au practic deloc; in Dacia nu s-au instalat colonisti de la Roma, ci  «provinciali», romanizati in buna masura, dar nu romani la origine. Pana si Traian, imparatul cuceritor, era spaniol, primul  «provincial»  ajuns in fruntea Imperiului”.</p>
<p><b>Epoca modernizarii </b>(sec. XIX), sinonima cu occidentalizarea, a dus la transformari de ordin vestimentar, lingvistic (“franceza este noua limba de cultura, iar alfabetul latin este adoptat definitiv, prin lege”), legislativ, institutional (“apar universitatile”) si cultural („literatura si artele se aliniaza genurilor si manierelor apusene”). „Cert este ca, pe parcursul sec. al XIX-lea, se accentueaza discrepanta dintre satul romanesc, traditional si  «curat» sub raport etnic, si orasul tot mai amestecat, tot mai cosmopolit si impins, in sfarsit, in modernitate”.</p>
<p><b>Strainii </b>au, in continuare, un cuvant greu de spus: „prima modernizare a tarilor romane e opera generalului rus Pavel Kiseleff, (…), iar cel mai ilustru dintre  «nou-veniti» este, fara indoiala, insusi regele Carol I”. Tot in sec. XIX, se naste conceptul de „natiune” si, odata cu el, „complexul de inferioritate”: „Romanii isi descopera neinsemnatatea. Tari mici aflate mereu la cheremul altora”. „Dramatizarea relatiilor cu strainii” este o alta „boala” a acestui secol: „Pe de o parte, romanii nu se pot dispensa de ce e strain, pe de alta parte tare si-ar dori sa se descurce si singuri (antigrecismul e in apogeu, ungurii sunt «asupritori» ai romanilor transilvaneni, rusii incep sa devina si ei o amenintare, iar evreii sunt tinuti la margine)”.</p>
<p><b>Romania Mare (1918) </b>inseamna unitate doar administrativ: „Luate separat, in provinciile alipite, prezenta romanilor e cu putin peste pragul majoritatii absolute”. Avem de-a face, spune Boia, cu „un stat national si multinational, in functie de perspectiva”. O analiza a anilor ’30, culmea, cei mai „efervescenti” cultural (Eliade, Cioran, Ionescu, Brancusi, Tzara), aduce o perspectiva putin spus ingrijoratoare: „In <b>1930</b>, doar 57% dintre locuitorii Romaniei erau stiutori de carte, iar dintre acestia 85,1 % nu parcursesera decat ciclul primar, in intregime sau partial (…). O stare culturala deloc stralucita: grea povara pentru dezvoltarea ulterioara a Romaniei; consecintele se vad pana astazi. Toate acestea, semne tipice de subdezvoltare. O masa de oameni usor de controlat, iar azi se vrea acelasi lucru”.</p>
<p><b>Perioada postbelica </b>vine cu „votul universal (masculin), progrese limitate ale stiintei de carte cel putin in mediul rural, cresterea clasei de mijloc si aparitia a din ce in ce mai multe partide”.</p>
<p>“Indiferent de <b>mitologia eroizanta </b>– faptele marete ale strabunilor – romanii au mai mult o <b>cultura a compromisului</b>, decat a rezistentei sau a aplicarii neabatute a principiilor”. Cand spune asta, Lucian Boia se refera la Romania ca stat oportunist, cand aliat, cand adversar (ex.: in 1914 se aliaza cu Austro-Ungaria si Germania, in 1916 le declara razboi). De-aici si “lipsa credibilitatii” in fata marilor puteri. “Oamenii, ca si natiunile, se verifica tocmai in situatii disperate”, scrie Boia.</p>
<p>Perioada comunista nu face decat sa cimenteze starea de compromis in care s-au complacut romanii. “Daca in 1944, <b>Partidul comunist </b>avea in jur de 1000 de aderenti, (…) in 1947 numara 700 000 de membri”. Cheia succesului? Puterea de manipulare a maselor. Comunismul a  «prins» pentru ca a gasit in spatiul romanesc tarani in mare masura analfabeti sau semianalfabeti. Cu putine exceptii, oamenii s-au supus noii puterii. Iar cei care “au dat tonul” sunt vechii intelectuali: “Sustin pe fata, fara sa sovaie, politica Partidului, combat cat pot aceeasi politica in cercul lor intim si sunt urmariti pas cu pas de Securitate, care stie toate aceste lucruri, dar nu ia nici o masura, fiindca sunt totusi intelectualii de vaza ai regimului – Mihai Ralea, George Calinescu, Alexandru Rosetti, Victor Eftimiu, Mihail Sadoveanu”. Genul acesta de compromis a dus la o generalizare a raului: “Oamenii s-au invatat sa gandeasca una si sa spuna alta”. De-aici si amploarea pe care au luat-o minciuna, furtul, coruptia.</p>
<p>“Romanii l-au avut pe Ceausescu fiindca l-au meritat (nu toti, dar multi). Orice societate are ceea ce merita” – contextul ceausist este prielnic nasterii unei alte iluzii, a doua dupa mitologia eroizanta. “Iluzia ca vom fi mari”, scrie Boia. Se construieste mult, se distruge la fel de mult. Salvarea? Prin umor: “O tara trista, plina de umor”. Ratiunea existentei era siguranta locului de munca.</p>
<p><b>Dupa 1990</b>, din nou minciuna: “La romani insa, dupa decembrie 1989, minciuna s-a insinuat, din pacate, in inima mitului fondator al Romaniei postcomuniste.  «Teroristii»  au existat sau n-au existat (…),  «revolutia in direct», la televizor, s-a dovedit o uriasa manipulare (…), procesul sotilor Ceausescu o nedemna si sinistra parodie, (…) Frontul Salvarii Nationale (…) poate fi socotit, mai ales de adversari, succesor al Partidului Comunist (…), Securitatea si-a schimbat numele, poate si obiceiurile (…).”</p>
<p>Nici traditionala, nici moderna. Romania se afla intr-o permanenta <b>stare de tranzitie </b>in care se contureaza <b>portretul locuitorului de mahala</b>: incult, prost gust, smecher, agresiv, lipsit de respect fata de apropiat si binele comun, asculta manele. “Brandul de tara, o frunza verde, adica nimic”. Mai mult, apare un nou complex: “rusinea de a fi roman”. Comparativ cu alte tari, nu iesim intr-un numar atat de mare pe strazi, nu reactionam atat de exploziv. Suntem indiferenti, “apatici”, scrie Boia. Cat despre criza politica din vara acestui an, “a fost mai mult o inclestare intre oameni si grupuri, decat intre principii”, iar mesajul presedintei Lituaniei catre Traian Basescu <b>“Maturizati-va si fiti responsabili!” </b>– poate fi o solutie de iesire din impas. Dar cine sa-l asculte?</p>
<p>Post-ul <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro/de-ce-este-romania-altfel/">De ce este Romania altfel?</a> apare prima dată în <a rel="nofollow" href="https://dinviata.ro">din viata punct ro</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://dinviata.ro/de-ce-este-romania-altfel/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>0</slash:comments>
		
		
			</item>
	</channel>
</rss>
