Dacă ceva este bun, este și divin. Oricât de ciudat ar suna, aceasta rezumă toată etica mea.
-Ludwig Wittgenstein
Joi, 30 ianuarie, Libraria Humanitas-Cismigiu. Primul „Inapoi la argument“ din acest an. Invitat, Catalin Cioaba, tema intalnirii, „Wittgenstein din spatele Tractatus-ului“. Despre viata, opera si cateva idei ale filozofului care a starnit o febra de admiratie in a doua jumatate a sec. al XX-lea, in inregistrarea alaturata.
Nu am intalnit niciodata, la nici un autor pe care l-am citit, o asemenea nevoie disperata de fericire.
—Mircea Cartarescu
Un scriitor si trei feluri diferite de a-i vedea romanele. Alexandra Rusu, Andreea Rasuceanu si Mircea Cartarescu au vorbit, aseara, la Humanitas-Cismigiu, despre „Marele Gatsby“ si „Blandetea noptii“, de F. Scott Fitzgerald. O calatorie imaginara in anii ’20, „Jazz Age“, de mana cu Jay Gatsby, Daisy Buchanan, Dick Diver, Nicole Warren. Auditie placuta! (:
A fi este un bine mai mare decat a nu fi
(Aristotel)
Tema intalnirii, „O istorie a nefiintei in filozofia greaca“, cartea lui Andrei Cornea, publicata la Humanitas in 2010. Sau cum vorbim despre lucrurile care nu sunt, dar care, totusi, sunt cumva. Exemplu, Fat-Frumos, care nu exista la modul real, fiind personaj de basm. Si mai multe exemple, in inregistrarea alaturata.
„Am venit cu troleibuzul, am ajuns la Cismigiu si, pornind spre Libraria Humanitas, mi-a retinut atentia firma Gambrinus. Si prima tentatie a fost sa intru acolo. Pentru ca, spunand Gambrinus, spui Caragiale si, spunand Caragiale, spui Gambrinus. Dar vedeti ca lucrurile in zilele noastre sunt foarte mobile. Gambrinusul pe care il avem in spate, aici, nu mai este cel de odinioara. Cel pe care-l evoca rostirea numelui lui Caragiale si cel pe care l-a folosit Caragiale in 1901, ca denumire pentru o berarie, se regasea pe strada actual Ion Campineanu, mai demult 13 decembrie, langa Teatrul National, acolo ii era locul. Dar nu numai Gambrinus si-a schimbat locul, si Teatrul National si-a schimbat locul…“. Continuarea, in inregistrarea alaturata:
In viitor, fiecare isi va avea cele 15 minute de celebritate.
-Andy Warhol
Horia Patapievici a numit dialogul cu Gabriel Liiceanu „Viata cotidiana a securitatii din punctul de vedere al victimei“. S-a vorbit despre cartea „Dragul meu turnator“ – structura, sens, semnificatii. Plus citirea unor fragmente savuroase.
S-a redeschis sezonul intoarcerilor la argument. Invitatul de-aseara a fost Vladimir Tismaneanu. Iar intalnirea in sine, dialogul, trimiterile la “necuratii” din istorie, povestile mai putin stiute, patosul lui Tismaneanu si, in sfarsit!, cumintenia lui Patapievici, toate acestea au fost MEMORABILE.
Cand a intrat pentru prima data in contact cu muzica lui Enescu, Neagu Djuvara a recunoscut, direct si fara fandoseli: „Muzical, premiera lui Œedip nu mi-a spus nimic. Vizual, da“. Mai tarziu, insa, dupa ce s-a intors de pe front si, din infernul razboiului, a ajuns la Ateneu (printr-o conjunctura pe care o veti afla ascultand inregistrarea alaturata, minutul 16.35), istoricul, infanterist la vremea aceea, a fost atat coplesit de splendoarea divina a spectacolului, incat a inceput sa planga. Continue reading …