Cand a intrat pentru prima data in contact cu muzica lui Enescu, Neagu Djuvara a recunoscut, direct si fara fandoseli: „Muzical, premiera lui Œedip nu mi-a spus nimic. Vizual, da“. Mai tarziu, insa, dupa ce s-a intors de pe front si, din infernul razboiului, a ajuns la Ateneu (printr-o conjunctura pe care o veti afla ascultand inregistrarea alaturata, minutul 16.35), istoricul, infanterist la vremea aceea, a fost atat coplesit de splendoarea divina a spectacolului, incat a inceput sa planga. Continue reading …