Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la anii copilariei, mi se deruleaza sub ochi Pegasul cu care am participat la primul campionat de „biciclism“ impreuna cu vecinii din bloc, betisoarele Marocco, groaznic de enervante pentru ca nu cadeau cum voiam eu, tot felul de chestii miniaturale, de la masini de spalat vase, pana la masini de cusut, si multe papusi. Donald, Cosarul, Lola cu fatza ei dulce si corp albastru, Marii, Camelii si Diane, cum se numeau frumoasele Aradence primite in dar cu diverse ocazii. Si parca-mi salta si-acum inima de bucurie. Continue reading …
nostalgii
20 de ani de nostalgii
din lume, din online
Daca as putea sa scriu ca Mircea Cartarescu, as umbla gol pe strada.
Gabriel Liiceanu
Nimic nu moare, totul se transforma – spunea cineva. La fel se poate spune si despre carti, mai ales atunci cand le privim in contextul „hainelor“ pe care le imbraca. Al copertelor, mai explicit. Sarbatorirea celor 20 de ani de la prima editie a romanului „Nostalgia“ publicata de Humanitas a fost o aducere in revista si in acest sens. Gabriel Liiceanu a prezentat toate editiile romanului pentru a o scoate la lumina pe ultima, editia-omagiu, cea mai frumoasa de altfel. „O carte care inveleste cum trebuie spiritul dinauntru“, a spus el. Dar sarbatoarea nu s-a limitat doar la asta, a adus in discutie atat povestea relatiei dintre Liiceanu si Cartarescu – primul telefon, prima intalnire, prima scrisoare -, cat mai ales a relatiei dintre Cartarescu si cartile sale. Savuros! Continue reading …