Apărută recent la Editura Humanitas, „Din ce este făcut un măr: convorbiri cu Shira Hadid“ este o lectură obligatorie pentru cei care ştiu şi au citit cărţile lui Amos Oz, dar şi pentru cei care vor să afle mai multe despre mecanismul secret a ceea ce se numeşte literatură, scris, poveste.

Conţinutul. Alcătuită sub formă de dialoguri, cartea „Din ce este făcut un măr“ este rezultatul unor lungi conversaţii dintre Shira Hadid şi Amos Oz. Shira Hadid, editoarea israeliană a scriitorului, se fereşte, în prefaţa volumului, de formularea „interviuri de jurnalist“ şi pune rezultatul acestor întâlniri dintre ea şi Amos Oz sub semnul prieteniei şi al unei apropieri născute de-a lungul timpului. Ordinea dialogurilor nu este cronologică, nu respectă firul temporal al întâlnirilor, importante în carte sunt temele abordate şi firul epic al lor: de la primele texte, prima carte, părăsirea familiei pentru a pleca în kibbutzul Hulda, căsătoria, copiii, dar şi (sau mai ales) ritualul scrisului, cum se naşte o poveste, cum vede Amos Oz erotismul, femeia, feminismul, politica, literatura şi scriitorii de azi, relaţia cu cititorii, sfârşitul/moartea.

Eu am crescut într-o lume fără femei. Femeia care m-a născut, pe care am iubit-o atât de mult, care ne-a părăsit când eu aveam doisprezece ani şi jumătate, femeia aceea s-a îndepărtat încetul cu încetul, cu mult înainte de a se sinucide. Ceea ce mi-a lăsat ea cu privire la femei e poate un fel de senzaţie ceţoasă şi confuză a faptului că o femeie e ceva fragil şi vulnerabil, ceva ce trebuie atins cu mai multă prudenţă decât un vas de sticlă, şi că o femeie e ceva făcut din vise, din doruri, din sensibilitate şi durere. Asta nu-i o moştenire bună. (p. 61)

Referinţe. Titlurile cele mai citate în „Din ce este făcut un măr“ sunt „Soţul meu, Michael“, „Cutia neagră“, „Iuda“ şi „Poveste despre dragoste şi întuneric“. Veţi afla amănunte interesante despre „Soţul meu, Michael“ – în ce condiţii a fost scrisă, scrisorile pe care le-a primit Amos Oz de la cititoare din toată lumea -, cât a durat venirea pe lume a romanului „Iuda“, de ce „Cutia neagră“ este una dintre cărţile pe care, în mod surprinzător, nu o preţuieşte foarte mult.

Sunt cărţi pe care niciodată nu voi putea sau nu voi vrea să le scriu încă o dată aşa cum le-am scris. Dar mi se pare că azi aş putea să fac din <<Cutia neagră>> o carte puţin mai bună. Oare cele care mi-au deschis ochii au fost criticile demolatoare? Puţinele laude însoţite de argumente după mine total greşite? Când am încercat să mă simt jignit din cauza criticilor, când am încetat să mă simt lovit, când am încetat să îmi fac inimă rea şi să mă simt îndurerat, poate că totuşi am învăţat ceva. (p. 163)

Abordarea. Cu un ton de multe ori tăios, dar fără a depăşi limitele bunului simţ, Shira Hadid pare să nu îl menajeze pe Amos Oz. Dacă punctele ei de vedere îl intrigă deseori pe cititor, pe Amos Oz îl inspiră. Abordarea ei este benefică în scopul acestei cărţi, este chiar necesară, „scoate“ din intervievat răspunsuri şi poveşti absolut fascinante. „Din ce este făcut un măr“ va avea şi o continuare, care va apărea tot la Editura Humanitas şi care îl va prezenta pe Amos Oz, omul politic.

… am scris <<Poveste despre dragoste şi întuneric>>, printre altele, pentru a invita morţii la noi acasă şi a le face cunoştinţă cu Nili (n.r. soţia lui Amos Oz), cu copiii şi cu nepoţii, să stau de vorbă cu ei, să le pun câteva întrebări, să le ofer câteva surprize, după care să-i trimit înapoi la locul lor, să nu rămână la noi în casă. (…) Ăsta e, după părerea mea, modul de a trăi cu morţii: să-i poftesc pe la noi câteodată, să le fac o ceaşcă de cafea, să depăn cu ei câteva amintiri, să încerc să mă împac puţin cu ei şi să-i trimit înapoi în întuneric. Să ne aştepte acolo, cu răbdare. Mai avem doar încă două-trei lucruri de aranjat aici. Şi lumina e încă atât de dulce ochilor! (p. 222)