Am avut odată o discuţie cu un amic care susţinea că nu există scriitori români. Venea cu exemple din literatura universală, pe locul I era, evident, Murakami, iar eu cu exemple de la noi. Blecher? Ecovoiu? Mălaicu-Hondrari? Nu auzise de nici unul. Ştia însă de Liviu Rebreanu şi de Ion. Ceea ce nu e chiar rău. Dar nici foarte bine. Şi nici suficient cât să te facă să spui că nu există scriitori români.
„Nu e carte pentru mase, nici o carte pentru intelectuali și nici doar pentru elite. Este doar o carte pentru (…) cei care iubesc cu adevărat poezia, nu doar le place.“ (Florin Iaru)
Paul Celan – Opera poetică (I), cu o traducere inedită de George State, a fost una dintre cărțile-eveniment lansate la Bookfest 2015. Au vorbit despre volum Florin Iaru (min. 00.15), Marin Mălaicu-Hondrari (min. 05.50) și George State, traducătorul (min. 12.02). Mai multe, în înregistrarea alăturată. Continue reading …
Cu un efort de imaginaţie, regulile povestitorului perfect, „prescrise“ de Horacio Quiroga şi citate de Marin Mălaicu-Hondrari în „Cartea tuturor intenţiilor“, pot fi aplicate şi în viaţă, nu numai în scrierea unei poveşti. Pentru că şi în viaţă există modele, ispita de a imita, dorinţa de a reuşi, lupta cu emoţiile, dezorientarea şi excesul de griji. Ca să nu mai spun că şi în viaţă există personaje. Dar să rămânem, mai bine, în contextul literaturii. Îndepărtându-ne de regulile lui Quiroga raportate strict la scris, e ca şi când am lăsa la o parte plăcerea de a scoate la lumină o „floare de mină“, aşa cum a fost numit de Mircea Cărtărescu, volumul semnat de Mălaicu Hondrari.