I-am dat întâlnire într-o zi de septembrie, seara, la 7, şi l-am părăsit a doua zi, spre prânz. M-a primit zâmbind, l-am părăsit înnourat. Agreasem termenii vizitei mele dinainte, o acoladă de 17 ore de la călătoria mea mai vastă, în Paris. S-a comportat aşa cum e: imprevizibil, viu, liber. Da, îşi merită numele: Amsterdam! Continue reading …