Post navigation

din culise

„Amintiri din copilarie“ pe benzi desenate

In Franta, un album de benzi desenate este ca vinul. Cu cat e mai vechi, cu atat e mai pretios
Dodo Nita

Amintiri din copilarie. Povestiri - Benzi desenate (eBook)Nu am stiut ca in Romania exista oameni atat de impatimiti de BD-uri pana in ziua in care i-am ascultat pe Adrian Cioroianu, Dodo Nita si Serban Andreescu. Ce m-a adus la evenimentul organizat de Editura Adenium la Salonul International de carte Bookfest? Vestea, absolut irezistibila, ca „Amintiri din copilarie“ a fost repovestita vizual, rescrisa in benzi desenate, de un ilustrator roman. Inginer de profesie si practicant de arte martiale, Serban Andreescu deseneaza de 23 de ani. Poate transpune orice in imagini, atat timp cat simte si vede ceva in povestea respectiva, ii place sa tranforme personajele rele in personaje bune si este mai cunoscut in Belgia, decat la noi. Descoperiti mai multe in inregistrarea si interviul alaturate. 


Inregistrare audio: lansarea albumului de banda desenata “Amintiri din copilarie” in cadrul Targului International de Carte Bookfest.

Adrian Cioroianu (min. 02.15), Dodo Nita (min. 08.21) si Serban Andreescu (min. 16.16)


Interviu cu ilustratorul “Amintirilor din copilarie”, Serban Andreescu

 

Cand ati rasfoit prima revista cu benzi desenate?
Aaaa, de mult, eram copil, imi aducea bunicul meu „Vaillant, le journal de Pif“, era Piful vechi, de pe vremea comunistilor, o revista mare, cu benzi desenate.

 

Si primele benzi desenate pe care le-ati facut?
Eram in clasa a 7-a, atunci mi s-a „insurubat“. Tineam ultima pagina a revistei scolii. I-am desenat pe Pacalici si Tandalet, personajele lui Nicolae Labis, i-am facut astfel incat sa nu fie comuniste, dar sa ramana in ton cu educatia. Altfel, nu ti le accepta directorul.

 

Se preteaza orice gen de literatura la acest mod de exprimare vizuala?
Nu, doar daca textul respectiv iti ofera niste imagini. Eu, personal, daca desenez, trebuie sa vad imaginile. Intotdeauna ii spun scriitorului sau editorului ca daca nu vad si nu simt ce-mi dau sa lucrez, nu ma aflu in largul meu.

 

„Scrisoarea III“, de exemplu, o „vedeti“ sau o “simtiti“?
Ar merge, da, pentru ca are naratiune, imagini, personaje, miscare, a fost scrisa destept. Si Creanga a fost scrisa destept. La-nceput mi-a fost frica, pentru ca Ion Creanga nu e asa de accesibil, cum scrie el, dar mi-a fost usor, totusi, sa vad imaginile. Din acest motiv, ultima parte, cand ajunge la Socola, nu am mai putut-o desena, ca acolo stateau „marturisindu-si unul altuia pacatele“, pentru mine nu mai era nimic interesant, nu mai era actiune, nu mai vedeam nimic. Atat am vazut, atat am facut.

 

Dar Suleyman Magnificul? E ispititor de pus pe BD-uri? 
Nu am urmarit filmul si nici nu am rabdarea s-o fac.

 

Ati fost tentat sa realizati scurtmetraje de animatie?
Am lucrat chiar in animatie prin anii ‘90 cu domnul regizor Victor Antonescu. Dumnealui mi-a fost profesor. Am realizat un serial pentru copii, la comanda Studiourilor Neptuno Film din Barcelona. S-a numit „Detectivul Bogey“ si a fost difuzat si in Romania, pe Antena 1, prin anii ‘96, ‘97, cand am avut si eu ocazia sa vad la ce-am lucrat.

Cand am inceput sa lucrez la această carte, m-am documentat. Am cautat pe internet imagini cu case din Moldova, cu sate moldovenesti rasfirate pe dealuri, asa, amarate, cum este si cea de pe coperta. 

Am observat, in BD-urile de fata, „Amintiri din copilarie“, ca, in general, barbatii au nasul mare, iar femeile nasul mic. Este o regula in benzile desenate?
Nu, fiecare desenator are stilul sau. Eu am fost influentat de stilul clasic al desenelor din anii ‘70, cum era, de exemplu, Astérix. A fost epoca nasurilor groase, „gros nez“, cunoscuta in banda desenata. Si, cand iti formezi stilul de desenator, ramai cu influentele. Dar nu este o regula ca barbatii sa aiba nasul mare. Aici, in Amintiri, am lucrat si cu nasuri mici. Daca am ingrosat linia nasului, am facut-o pentru ca am vrut sa dau o nota mai mare de caraghioslac. Am exagerat intentionat. 

Amintiri din copilarie. Povestiri - Benzi desenate (eBook)
Amintiri din copilarie. Povestiri – Benzi desenate (eBook)

 Deci se apropie, cumva, de caricatura…
Da, se apropie. Cat despre femei, noi, desenatorii, le respectam si nu le aratam urate in banda desenata. Nu am facut-o pe mama lui Creanga urata, caraghioasa. E o regula. Daca ai un desen cu o baba sau o femeie rea, atunci schitezi un nas coroiat. Uite, matusa Marioara este exemplul cel mai bun. Am facut-o astfel ca sa rada lumea de ea (imi arata coperta).

 

Ati ales dumneavoastra aceasta imagine de coperta sau v-a fost impusa de catre editor?
Nu, nu, nu mi-a fost impus nimic, totul imi apartine.

 

Si de ce v-ati oprit la aceasta scena si nu la alta, Nica la scaldat sau smantanind oalele?
Asa mi-a venit mie inspiratia cand am facut coperta. Am vrut sa fac, in primul rand, o legatura intre ideea de „amintire“, reprezentata vizual de scriitorul care sta la masa si imaginea care-i vine in minte si care apare, cum vedeti, in spatele lui, ca un film proiectat. Am gasit ca „momentul Marioara“ este printre cele mai puternice, mai sugestive. In plus, cand am inceput sa lucrez la această carte, m-am documentat. Am cautat pe internet imagini cu case din Moldova, cu sate moldovenesti rasfirate pe dealuri, asa, amarate, cum este si cea de pe coperta.

 

Ce personaj de BD preferati?
M-a fascinat teribil de mult Astérix, datorita umorului fin. Astérix are un umor negru, de limbaj, de poante. De multe ori, si eu mai strecor diverse chestii umoristice, elemente care nu fac parte din poveste. In cazul Amintirilor, am mai intervenit cu un cap de gaina strecurat prin gard, cu o broasca testoasa care se uita mirata, cu un personaj care se arunca peste o pisica, in timp ce altii citesc din ceaslov. Asa mi-a venit mie, asa mi-a traznit la scena respectiva. Sunt un om caruia ii place umorul, iar asta face parte din nota mea personala. Dar m-am tinut si de Creanga, nu m-am indepartat de esenta textului. Deci, cam asa se fac lucrurile in banda desenata comica. Dar lucrurile astea nu mai sunt folosite in BD-urile actuale. Nu prea mai exista glume de astea.

Artele martiale te formeaza ca om, sa fii corect, sa respecti adevarul si sa-i respecti pe ceilalti pana in momentul in care te-a calcat cineva pe coada.

Aveti mana libera din partea editorului?
In general, da. Daca este un editor cu simt estetic si imi spune Domnu’ Andreescu, mi se pare ca trebui sa mai bagam ceva pe-acolo, iar eu apreciez ca are dreptate, atunci modific. Dar, intr-adevar, exista si editori care intervin. Mi s-a intamplat si mie. In cazul meu, asta e meseria mea, de ilustrator grafician, si nu imi convine sa vina cineva care nu are meseria mea sau nu e in pielea mea si sa-mi zica de ce am pus aici verde. Ii spun Stai, dom’le, ca eu am vrut sa pun culoarea asta si nu alta, eu sunt graficianul si stiu cel mai bine. Sunt care sustin ca lumea vrea sa vada o anumita culoare. Asadar, cam stiu ce vrea un editor si fac astfel incat sa fie bine.

Amintiri din copilarie. Povestiri - Benzi desenate (eBook)
Amintiri din copilarie. Povestiri – Benzi desenate (eBook)

Deci faceti si un mic compromis…
Exact, da, fac si un mic compromis.

 

Ati invatat, prin urmare, psihologia editorului. V-a ajutat faptul ca practicati karate?
Eu, fiind freelancer, ma descurc singur, eu imi vand marfa. Daca nu produc, nu sunt platit, deci performanta mi-o construiesc singur. Fac de 30 de ani arte martiale, dar sportul acesta nu m-a ajutat la desen sau in cunoasterea psihologiei celuilalt. Artele martiale te formeaza ca om, sa fii corect, sa respecti adevarul si sa-i respecti pe ceilalti pana in momentul in care te-a calcat cineva pe coada. Atunci, ripostezi. Da, nu stiu daca m-a ajutat, poate ca m-a ajutat ca sa-l cunosc pe celalalt, uite ca nu m-am gandit. Poate, e posibil.

Limbajul de banda desenata permite, de multe ori, nici sa nu vorbesti, ca personaj. 

Va atrage un anumit gen de personaj cand desenati? Supereroul, ticalosul, personajele pozitive?
Eu am avut eroi buni. Pe vremea cand desenam pentru revista Universul copiilor, personaj era un samurai, care este personajul binelui. La fel, cand am realizat Albumele cu ninja, eroul meu nu era rau, ca ninja sunt, de obicei, rai, eu aveam un personaj bun. Am structura mea, am fost cu personajele bune.

 

Exista o regula pe pagina, cat sa fie dialog, cat naratiune?
Important e, in primul rand, sa-i transmiti foarte clar cititorului ca aici vorbeste cineva (textul incadrat in bula), iar aici se povesteste (text incadrat in dreptunghi, fara bula). Pe o pagina pot exista si desene fara nici un text, pentru ca nu e nevoie. Aici se intelege, de exemplu, ca a ajuns cu calul intr-un loc, devin penibil daca mai si scriu „Si a ajuns cu calul acasa“. Limbajul de banda desenata permite, de multe ori, nici sa nu vorbesti, ca personaj.

 

Un sfat pentru un incepator? Trei reguli de baza?
1. Trebuie sa stii sa desenezi. Sa inveti sa desenezi.
2. Sa fii structurat. Adica sa ai viziunea casetarii. Desenatorii de BD-uri sunt cam de doua feluri: unii care pot sa conceapa o carte, cum fac eu, tot, de la conceptia grafica si derularea actiunii, pana la decupajul regizoral, si altii carora li se spune de catre scenaristi ce sa faca. Nu! Eu nu am nevoie de asa ceva, eu imi pot imagina si ce vrea scenaristul…

 

… deci lucrati cu psihologia celuilalt, in cazul de fata a scenaristului…
Probabil, insa eu, la randul meu, am scris scenarii, m-a ajutat acest lucru in munca de ilustrator.

 

Si a treia regula pentru un incepator?
Sa aiba pasiunea de-a face. Daca e din Romania, trebuie sa aiba rabdare, sa fie pasionat si alaturi de ceilalti, sa incerce sa miste lucrurile.

Nu vreau sa ma laud, dar sunt mai apreciat in Belgia, decat aici.

 Ati fost la Muzeul de benzi desenate din Bruxelles?
N-am apucat, dar lucrarile mele au ajuns. Au ajuns ele si prin alte orase mari ale lumii, si la Madrid, si la New York, insa eu nu am ajuns.

 

Mosteniti de la cineva anume talentul pentru desen?
Nu mostenesc de undeva, nu as spune. Dimpotriva, il transmit mai departe. Baiatul meu, care are 23 de ani m-a mostenit, are talent la desen, dar nu are timp sa deseneze. Eu spun ca e mai talentat ca mine. La el s-a transmis mana de desenator. Dar el are nevoie sa mai faca un lucru: sa deseneze foarte mult.

 

Ce inseamna foarte mult?
Ore in sir…, multe desene, studiu la fel de mult.

 

Va relaxeaza chestia asta?
Da, pai altfel nu poti. Pun muzica, de oricare,chiar si moderna, ascult ce asculta baietii mei de 23, 24 de ani, plus ale mele, alea disco, vechi.

 

Cand dati autografe, desenati acelasi personaj?
La autografele de albume cu BD-uri se deseneaza personajele din albumul respectiv. Stiu detaliul asta de la colegii mei din alte tari, ilustratori mari din Franta sau Belgia, pe care i-am cunoscut la diverse Saloane, in Constanta sau Bucuresti. Nu vreau sa ma laud, dar sunt mai apreciat in Belgia, decat aici. Aici ma stiu prietenii mei, dar pe piata nu sunt cunoscut. Suntem un grup mic de desenatori de BD-uri, dar incercam sa facem ceva. Daca nu as avea dorinta asta, sa fac benzile desenate cat mai cunoscute si pe piata romaneasca, mi-as vedea mai departe de grafica, pentru ca fac orice, si advertising, si ilustratie de carte. Mi-as vedea de altele, dar eu am vrut sa scot si astea, sa le imping pe piata.

Serban Andreescu
Serban Andreescu la Bookfest 2013

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *