„Vai, ce bine seamana cu unchiul Oscar!“, a exclamat Margaret Gledhill, in timp ce privea silueta din bronz, poleita cu aur, de 25 de cm inaltime. Unele surse sustin ca nu ar fi fost vorba de unchi, ci de sot, iar, intr-un final, unchiul Oscar ar fi fost, de fapt, varul Oscar. Unchi, sot sau var, cert e ca statueta a venit pe lume in 1928, intr-un context deloc onorabil pentru Academia de Arte si Stiinte Cinematografice din Los Angeles.
Visul lui Frédéric Back de a transforma textul lui Jean Giono, „L’homme qui plantait des arbres“, intr-o animatie, nu numai ca s-a implinit, dar a castigat si un Oscar in ’87. Scurtmetrajul este povestea lui Elzéard Bouffier, un barbat singuratic care a transformat un loc aspru si inospitalier intr-un tinut al Canaanului. Si totul a inceput cu o punguta. O punguta din care Elzéard a scos mai multe ghinde pe care, mai intai, le-a ales, si apoi le-a grupat in gramezi de cate zece…
Poti sa dai viata unei frumoase povesti de dragoste. Cu o singura conditie: sa te cheme John Kahrs, sa-ti placa sa faci lucruri noi si sa iubesti animatiile. „Paperman“, animatia pe care am vazut-o prima oara la cinema, in deschiderea filmului „Ralph Strica-Tot“, are, ca intriga, un eveniment banal: intr-o statie de tramvai, o adiere de vant pune in miscare mai multe foi de hartie din bratul unui barbat. Una dintre foi ajunge pe fata unei femei. Asa incepe totul. Desi incercarile barbatului, un functionar de rand, de-a o gasi pe tanara par zadarnice, iata ca tenacitatea il face, in final, sa-si vada visul cu ochii. Si asta si datorita conspiratiei tuturor avioanelor de hartie din scurtmetraj. Continue reading …