Sunt chiar timizi. Stau ascunsi dupa orhidee, ferigi, liane sau ficusi. Firesc, e 10 dimineata, multi dintre ei, fie dorm, fie se acomodeaza cu noua casa si aleg locurile cat mai pitite din mica padure tropicala. Cu doar o zi in urma, au fost eliberati. Adusi din Baia Mare, in plicuri ceruite, douazeci de morfo albi, morfo albastri si multe papilionide colorate au intregit familia fluturilor exotici din expozitia gazduita de Gradina Botanica pana pe 20 mai. Continue reading …
Bucuresti
Cercul mincinosilor in Joia Linguritelor
din lume
Viata nu se poate defini asa cum ai defini o cana
(Andrei Cornea)
Povestile lui Jean Claude Carrière au fost relansate dupa aproape 7 ani de la ultima editie publicata de Humanitas. Argument pentru o noua Joi a linguritelor, „Cercul mincinosilor“ a dat un gust dulce intalnirii de la Cafeneaua Kretulescu prin lectura publica a lui Dan Radulescu, Conrad Mericoffer si Radu Iacoban. Cantecele Adei Milea au colorat muzical seara, iar interventiile lui Vlad Russo si Andrei Cornea au tradus filozofia si sensurile pildelor din carte. Inregistrarea integrala a momentului, aici.
Inregistrarea, integrala, aici:
20 de ani de nostalgii
din lume, din online
Daca as putea sa scriu ca Mircea Cartarescu, as umbla gol pe strada.
Gabriel Liiceanu
Nimic nu moare, totul se transforma – spunea cineva. La fel se poate spune si despre carti, mai ales atunci cand le privim in contextul „hainelor“ pe care le imbraca. Al copertelor, mai explicit. Sarbatorirea celor 20 de ani de la prima editie a romanului „Nostalgia“ publicata de Humanitas a fost o aducere in revista si in acest sens. Gabriel Liiceanu a prezentat toate editiile romanului pentru a o scoate la lumina pe ultima, editia-omagiu, cea mai frumoasa de altfel. „O carte care inveleste cum trebuie spiritul dinauntru“, a spus el. Dar sarbatoarea nu s-a limitat doar la asta, a adus in discutie atat povestea relatiei dintre Liiceanu si Cartarescu – primul telefon, prima intalnire, prima scrisoare -, cat mai ales a relatiei dintre Cartarescu si cartile sale. Savuros! Continue reading …
Sweet Life. Prima data in Dragonul Rosu
din lume
„De unde pleaca masina spre Costin Georgian?“, il intreb pe sofer, dupa ce am luat autobuzul gresit si m-am intors de unde am plecat. „Pai tocmai ati pierdut-o, domnisoara… Ia uitati-o cum trece pe sub ochii dumneavoastra…“, imi raspunde el. Ma uit la ceas. Putin peste doua jumate. Pana la urmatorul autobuz, mai e aproape o ora. In statie e liniste, soare si miros de praf combinat cu plastic si urina. Ce caut eu aici? Si ce am gasit? Continue reading …
Jazz, Jazz, Jazz
din culise
Aseara, cand am venit obosit acasa, am ascultat John Coltrane, saxofonistul meu preferat. Asa am putut sa adorm.
— Emil Bizga
Premiera in istoria jazzului romanesc. Emil Bizga a reusit sa adune 15 cei mai talentati instrumentisti de jazz si sa aduca primavara in Bucuresti pe ritmurile anilor ‘20. „A trebuit sa vina Emil cu prospetimea din New York sa punem pe picioare acest proiect muzical‟, a spus Mircea Tiberian, invitatul special al serii. S-a cantat, s-a improvizat, iar spectatorii aflati in sala Studio a Teatrului Odeon au sarbatorit la cote maxime prima zi din luna martie. Continue reading …
Ferestre
din lume
Hitchcok, Magritte si Ghita Pristanda – ce au in comun? O fereastra. Mica, obisnuita sau suprarealista, acest obiect atat de popular in arta sau in viata de zi cu zi poate deschide orizonturi nebanuite. Cate ferestre, atatea interpretari. Pot fi asemenea oamenilor, rezistente sau fragile. Pot fi ca ochii, cu sau fara vedere. Si mai pot fi patrate, dreptunghiulare sau rotunde. Fiecare detaliu conteaza, pentru ca fiecare detaliu spune, mereu, altceva despre un spatiu si despre cei care locuiesc in acest spatiu.
Continue reading …
BREAKING NEWS: Se arunca cu brazi!
din lume
Reporterul: „Vad ca v-ati inscris deja la concurs. Aveti emotii?“
12 ianuarie 2013. Un concurs „inedit“ a fost anuntat in parcul din Drumul Taberei. Brazii de Craciun aruncati au fost adunati de autoritati, li s-a agatat fiecaruia cate un numar si au fost bagati direct in concurs. „Aruncatul brazilor in lungime!“, specifica prezentatorul. Iar lumea se strange: mai multi reporteri tv decat oameni, mai multe microfoane si camere de filmat decat participanti. „Se televizeaza“, spune singura femeie dintre participanti. Da, se televizeaza. In aer sunt aburi de vin viert, primul concurent esueaza – e gheata, aluneca si cade, iar camerele surprind momentul – , un pechinez tremura de frig cu tot cu haina de pe el, se-aud incurajari „Hai, Marian! Atentie la pozitie! Pozitia conteaza cel mai mult in viata!“ si se-nregistreaza un record. 6 metri si 10. Atat era la momentul in care am parasit ineditul concurs.
Vreau sa scriu despre un taxidermist. Ce este un taxidermist? Un om care impaiaza animale (partea a doua)
din culise
Americanii sunt cei mai tari. Arata ce fac, cum fac. Europenii sunt mai inchisi, nu dau informatia asa usor. Americanii o dau, pe bani, dar o dau. Ei gandesc altfel. Daca esti bun, castigi, daca nu, nu.
Despre tehnici vechi si tehnici noi, despre uniforme nemtesti si despre destinul omoplatilor de urs. Dar, mai ales, despre maimutica tamarin – cum un corp inert, fara suflare, s-a transformat intr-o silueta in miscare, gata de atac. Despre toate acestea, tot cu Radu Pana. Continue reading …