din amintiri

Istoria parfumului: de la răşini şi ierburi aromate, la picătura de Chanel No. 5 (I)

Scorţişoara şi mirul domină Antichitatea, garofiţa năuceşte Evul Mediu, iar vanilia cucereşte, în Renaştere, lumea europeană. Începutul sec. 19 face loc aromelor uşoare, iar al sec. 20, parfumurilor grele. Nu aş fi ştiut nimic din toate astea dacă nu exista Fundaţia Calea Victoriei şi dacă nu exista Monica Neaţu.

Am primit invitaţia de a participa la unul dintre cursurile organizate de Fundaţia Calea Victoriei şi, odată cu ea, marele răsfăţ de a-mi putea alege cursul. M-am oprit la „Istoria Parfumului: din Antichitate la extravaganțele contemporane“ dintr-un motiv subiectiv, să spunem că am vrut să asociez o stradă cu o amintire. Însă după cele trei zile în care am ascultat-o pe Monica Neaţu, istoric de profesie, şi am trecut prin diverse experienţe olfactive, simple ori sofisticate, am rămas cu mult mai multe amintiri. Împărtăşesc cu voi o parte din ele şi vă invit să descoperiţi singuri toată povestea urmărind site-ul Fundaţiei amintite, pentru a vedea când mai au loc aceste cursuri.


Cuvântul „parfum“ vine din latinescul „per fumum“, care se traduce „prin fum“ sau „prin intermediul fumului“. Asta pentru că la începuturile lui, parfumul nu a fost altceva decât o fumigaţie obţinută dintr-un amestec de răşini, ierburi şi lemne aromate, cu care se parfumau templele şi lăcaşele de cult sau care se folosea în ritualuri magice. La egipteni, în vremea Cleopatrei, erau la modă conurile de ulei parfumat (parfum solid). Se aşezau în vârful capului şi, în contact cu căldura, se topeau. Pe lângă mirosul pe care îl împrăştiau, aveau şi un rol medical, apărau tinerele egiptene de temperaturile ridicate. E posibil ca acest detaliu să fie o extravaganţă a vremii. Nu e obligatoriu ca toate femeile din perioada respectivă să-şi fi pus asemenea conuri pe cap.

Tinere egiptene cu conuri de ulei parfumat pe cap (fragrantica.com)

Parfumurile din spaţiul egiptean sunt parfumuri grase, cu o bază uleioasă (erau macerate în grăsime diverse flori, seminţe), foarte rezistente. De la egipteni rămân tehnicile de extracţie şi tot de la ei şi prima paletă de machiaj cunoscută în lume, paleta Narmer. Pe o parte era narată o victorie a Faraonului, iar pe cealaltă, uşor adâncită, erau puse diverse plante tinctoriale sau pietre semipreţioase sfărâmate (malahit), amestecate cu puţin ulei, pentru a se obţine fardul de ochi verde. Parfumul de Mendes este parfumul egiptean prin excelenţă (scorţişoară, mir, răşini). 

Paleta Narmer
Paleta Narmer (arsartisticadventureofmankind.wordpress.com)

Grecii pun accent pe recipiente (miresele le primeau ca dar în momentul căsătoriei), jertfesc parfumuri pe altarul Afroditei, înmiresmează templele şi marile banchete şi tot ei utilizează ca aromă irisul (extras din bulb, nu din floare). Alexandriei i se datorează flaconul de sticlă, experimentele olfactive sunt îmbogăţite cu santal, nucşoară, scorţişoară, nard (aduse de Alexandru Macedon din Extremul Orient) şi ambră gri, folosită ca stabilizator al aromelor. Ambra gri (dejecţia de caşalot) este descoperită de Alexandru Macedon în timpul campaniilor sale în Extremul Orient. 

Mosaic of Alexander the Great
Când a murit, Alexandru cel Mare mirosea puternic a violete. Îi plăceau victoriile şi, se pare, tot atât de mult şi parfumurile

Romanii aduc ca noutăţi în rândul ingredientelor sarea şi mierea şi folosesc mult grăsimile de provenienţă animală – mosc, zibetă, castor, ambră gri. Tot acum apar primul fond de ten (ceruza sau carbonatul de plumb, folosit şi în pictură), sclava pe post de atomizor şi ideea asocierii parfumului cu statutul social. Ce era sclava pe post de atomizor? Pentru că parfumurile, în Roma antică, nu erau dotate cu pulverizatoare, doamnele romane foloseau în acest scop o sclavă. Aceasta trebuia să aibă o dantură perfectă şi o respiraţie curată, pentru a-şi pulveriza stăpâna cu uleiul pe care-l ţinea în gură.

Roman mosaic -  Love Scene - Orginating from Centocelle (Rome, Italy) - Exposed at the Kunsthistorisches Museum (Vienna, Austria)
Mozaic din timpul Romei Antice, expus la Muzeul de Istoria Artei din Viena

Mai jos, un filmuleţ cu modul în care era preparat parfumul în Roma antică. Florile erau bătute la teasc, uleiurile amestecate, se adăuga o notă personală, sare, miere, erau cântărite, puse în flacoane (de ceramică) şi apoi dăruite. În cazul de faţă, Eros îi oferă Afroditei „poţiunea“ magică. 


Curiozitate: Moscul animal este considerat o delicatesă în lumea parfumeriei. Se spune că fiecare parfumeur are în rezerva sa secretă o punguţă de mosc. A fost utilizat de la Chanel până la Guerlain, iar în epoca contemporană a fost scos din compoziţie şi înlocuit cu produse modificate. Acest tip de mosc provine de la un cerb care trăieşte pe culmile înalte din Himalaya şi în provincia chineză Sichuan şi este produs doar în perioada de rut. Trebuie prins de viu, omorât, după care i se extrage punga respectivă. Este folosit ca notă de bază în parfumerie, dă un miros carnal, sexual, senzual. Astăzi, cerbul purtător de mosc a devenit un animal protejat de lege. 

Reprezentare medievală a unui cerb purtător de mosc

Concluzie: Atât romanii, cât şi grecii rămân tributari Egiptului antic. Parfumul are conotaţii sacre, magice şi erotice. Plus terapeutice. Dacă e să aruncăm o privire în prezent, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Să luăm doar trei exemple: fumigaţiile cu tămâie din biserici, lumânările parfumate sau diversele odorizante pentru spaţiile închise, folosirea unui parfum înainte de a merge la o întâlnire. Şi tot aşa.  

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *