top

Omul pasare. Povestea filmului, spusa de Mihai Grecea

din culise, din filme

In esenta, toti ne luptam cu timpul!
—Mihai Grecea

"Mami" Mihaita NicolaeAseara, l-am cunoscut pe Mami. Mi-ar placea sa-l cunoasteti si voi. Este protagonistul documentarului „Omul pasare“, in regia lui  Alexandru Mavrodineanu si Mihai Grecea, a carui premiera va avea loc pe HBO, joi, 23 octombrie, orele 20.00. Numele real al personajului principal este Mihaita Nicolae, dar in lumea aviatiei i se spune Mami sau Omul pasare. Si tot aseara, cu ocazia avanpremierii, am vorbit mai multe despre film cu Mihai Grecea, pentru care „Omul pasare“ este debutul regizoral (cinematografic!) absolut. Dar nu numai atat. „Omul pasare“ este si o experienta de viata alaturi de un om de la care a invatat, printre altele, ca zborul este un mod, o cale de a ramane tanar pana tarziu.

Continue reading …

«They took our jobs!» – Oameni vs masini (actualizat)

din online

Chiar acum, cand scriu aceste randuri, ma gandesc ca undeva, in lume, exista cel putin un programator care lucreaza intens la crearea unui soft care va urma sa scrie in locul meu si in locul altor zeci de mii de redactori. Daca privim inapoi, in timp, vedem cum caii au fost inlocuiti de masini si cum masinile, azi, incep sa se conduca singure. Cum Baxter, robotul care a revolutionat tehnologia in 2012 are un frate virtual, Watson, gandit de IBM cu scopul de a fi „cel mai bun doctor din lume“. Va disparea meseria de redactor, sofer, doctor? Muzicienii si artistii? Pentru ca asta inteleg din filmul de mai jos. Apropo, chiar si muzica pe care o veti auzi, la un moment dat, este creata de un soft, Emily Howell. „They took our jobs!“, urla pe tonalitati grotesti personajele din Southpark. They were wrong. „WE took our jobs!“.

Continue reading …

The Human Body. Oameni in oglinda

din lume

The Human Body. Oameni in oglindaStiati ca, in prima varsta a vietii am gazduit, in noi, o meteorica glanda endocrina a carei atrofiere este relationata cu imbatranirea? Dar ca nervul sciatic pleaca din bazin si ajunge pana in talpa? Poate da, poate nu. Oricare ar fi raspunsul, expozitia The Human Body, dincolo de controversele pe care le-a starnit de-a lungul timpului, reactiveaza sau improspateaza lectiile de anatomie din liceu. Continue reading …

Cum se vede o piesa de teatru din culise

din culise

Stimati cititori, va invit sa va ocupati locurile in fata calculatorului. Va rog, ca pe durata lecturii, sa inchideti telefoanele mobile, sa va deconectati de pe FB sau messenger. Consumul de cafea, licori parfumate sau tigari – fie si electronice – este strict permis.

Cum se vede o piesa de teatru din culise

Parintele Elpidi: „Da, intr-adevar, in chestia asta e ceva umnezeiesc“

115 cescute sparte, 115 gloante oarbe, 115 farfurii de coliva. Da, din 2009, cand s-a jucat prima data Sinucigasul, la fosta sala Amfiteatru, Semion Semionovici Podsekalnikov a cerut 115 farfurii de coliva. „Grau! Da-mi niste grau! Vreau sa mananc!“, spune, spre final, de-abia trezit din betie, personajul interpretat de Dan Puric. Si, in timp ce mananca, regizorul tehnic, Costica Lupsa, imi sopteste la ureche: „Stii ce buna e coliva? E proaspata, facuta azi-dimineata. Avem si colivareasa pentru aceasta piesa“. Sunt in arlechinul Salii mari de la TNB, Senia tocmai a „inviat“, mai e putin si cade cortina. Dar nu inainte de-a povesti, act cu act si pas cu pas, cum am vazut eu Sinucigasul din culise. Continue reading …

Jazz, Jazz, Jazz

din culise

Aseara, cand am venit obosit acasa, am ascultat John Coltrane, saxofonistul meu preferat. Asa am putut sa adorm.
— Emil Bizga

Jazz, Jazz, JazzPremiera in istoria jazzului romanesc. Emil Bizga a reusit sa adune 15 cei mai talentati instrumentisti de jazz si sa aduca primavara in Bucuresti pe ritmurile anilor ‘20. A trebuit sa vina Emil cu prospetimea din New York sa punem pe picioare acest proiect muzical‟, a spus Mircea Tiberian, invitatul special al serii. S-a cantat, s-a improvizat, iar spectatorii aflati in sala Studio a Teatrului Odeon au sarbatorit la cote maxime prima zi din luna martie. Continue reading …

„Buna dimineata, Pamant! Aici, Colonel Chris Hadfield!“

din online

Onikouzou: „Cum e sa fii intr-o stare de gravitatie zero?“
Col. Chris Hadfield: „Magic. E ca si cand un duh ti-ar atinge crestetul si ti-ar spune «Zboara!».“

Col. Chris HadfieldDin ziua in care l-am descoperit, i-am si dat like pe pagina de Facebook. De-atunci, diminetile mele s-au schimbat. In fiecare zi, ma trezesc cu un „Buna dimineata!“ venit din Spatiu, aflu noutatile de pe ISS (Statia Spatiala Internationala), cum se aude o chitara intr-o capsula cosmica sau cum se masoara timpul, linistea si mirosul la o altitudine orbitala de 400 km. Recent, am primit si-un haiku spatial. „Sa zbori atat de sus si-atat de repede/ 16 rasarituri pe zi/ Imi numar stelele norocoase“. Chris Hadfield este, fara indoiala, eroul anului 2013. Din clipa in care Soyuz a decolat catre ISS, pe 19 decembrie 2012, astronautul de origine canadiana a devenit cel mai iubit printre pamanteni. Continue reading …

Emil Brumaru, ingerul de joi seara

din carti, din lume

Ma uit la el fermecat, asa cum ma uit la foc sau la o fantana arteziana.
(Alex Stefanescu, despre Emil Brumaru)

Emil BrumaruAseara, la Humanitas Cismigiu, Emil Brumaru a venit tocmai din Iasi, pentru a le povesti bucurestenilor „cu aplomb“ despre un tinut cu totul aparte, „Rezervatia de ingeri“. Volumul este o antologie de 128 de poeme, multe dintre ele inedite. Au vorbit, pe rand, Ioana Parvulescu si Lidia Bodea (doua „ingerite“, numite astfel de Alex Stefanescu), Alex Stefanescu, critic literar, prieten si „observator“ fidel al poetului inca de la debut, si, evident, Emil Brumaru. Continue reading …

Postasul suna intotdeauna de doua ori… dar pentru a patra oara in istoria filmului

din filme

Mi-e sila sa-mi pun eroina sa faca baie. Detest s-o oblig sa se sapuneasca sub dus. Senzualitatea nu trebuie confundata cu nudismul. Intelegeti?
(Bob Rafelson)

Postasul suna intotdeauna de doua oriRevizionarea recenta a acestui film pe TCM mi-a amintit de o cronica extrem de inspirata, semnata de Ecaterina Oproiu si publicata in Revista „Cinema“, 1981. Pe langa actualitatea ei, recenzia este scrisa in acelasi ritm in care se desfasoara povestea dintre Cora si Frank. Alert, trepidant, viu. In plus, aduce si informatii spumoase din timpul conferintei de presa de la Cannes, 1981, la care au participat Jessica Lange, Jack Nicholson si Bob Rafelson, regizorul filmului. Am transcris-o aici intocmai. Continue reading …