Stiati ca, in prima varsta a vietii am gazduit, in noi, o meteorica glanda endocrina a carei atrofiere este relationata cu imbatranirea? Dar ca nervul sciatic pleaca din bazin si ajunge pana in talpa? Poate da, poate nu. Oricare ar fi raspunsul, expozitia The Human Body, dincolo de controversele pe care le-a starnit de-a lungul timpului, reactiveaza sau improspateaza lectiile de anatomie din liceu.

De la panourile informative, lumini si suporturi de metal, pana la exponatele propriu-zise, tot ce se invarte in jurul conceptului „The Human Body“ il are in spate pe americanul Arnie Galler, si nu pe Gunther von Hagens. Daca neamtul a devenit celebru ca inventator al plastinatiei , tehnica prin care corpuri inerte, de oameni sau animale, pot fi transformate in spectaculoase obiecte de studiu, americanul si-a castigat notorietatea, intr-o prima faza, si prin scandalul din jurul provenientei trupurilor expuse. Scandal care nu a facut decat sa sustina un lucru pe care l-am probat cu propriii ochi: ceea ce se intampla in afara este diametral opus cu ceea se intampla inauntru, intre peretii celor noua galerii. Ce-am auzit, ce-am vazut, ce-am aflat si ce-am recapitulat intr-o aglomerata si imprevizibila zi de miercuri, va povestesc si voua.

Ce am auzit
„Uite, tati! Asa sunt si eu, si tu, si mami!“. Cel care vorbeste este un barbat, in jur de 40 de ani. Copilul nu pare sa aiba mai mult de 5. Se uita, studiaza scheletul pozitionat in picioare, vrea sa puna mana. I se spune, frumos, ca nu are voie sa faca asta. Il intreb pe tatal baiatului daca nu a avut retineri cand a venit aici. Se uita la mine contrariat, de parca nu ar intelege sensul interogatiei. Cu certitudine nu a avut asta in minte atunci cand a cumparat biletele, iar tatal acesta imi aminteste de ce spunea Marin Preda despre parinti. Ei pot influenta destinul copiilor mai mult decat „conjunctia astrelor cand se nasc“. Sau, mai pe romaneste, cum ii inveti, asa ii ai: fricosi, curajosi, buni sau rai. Realisti fata de propriile-i defecte si calitati sau narcisisti incurabili. „Cum s-a realizat asta? Dar asta?“, se-aude o alta voce. Vizitatorul are cel mult 30 de ani, aproape ca atinge cu nasul exponatul, e curios, se pare. I se raspunde: prin plastinatie. „In carte arata intr-un fel, dar in realitate e putin diferit“ – mai multi elevi de liceu studiaza o sectiune transversala printr-un muschi si confrunta ceea ce au invatat ei la scoala cu ceea ce vad. „Un ficat necrozat…“, sopteste altcineva. Dupa care, tace, aproape ca amuteste. E un batran care se uita pierdut. Suspect de ciroza, aflu mai apoi, in timp ce barbatul continua sa priveasca organul afectat. Fiecare intreaba de boala lui. Iar singura galerie in care nu am auzit nici un glas, nici o remarca, nici o mirare, este incaperea care urmeaza sistemului reproducator si in care vedem cele trei trimestre de dezvoltare ale fatului, de la embrion la fetus. Tacerea intrauterina este molipsitoare.

Ce am vazut
Oameni de toate varstele. De la 5-6 ani, pana la 50-60. Si de toate statutele. De la scolari, liceeni, studenti, pana la angajati sau pensionari. Am vazut chiar si un preot. Cu parohie la Cetatuia si aflat temporar in Bucuresti, curiozitatea l-a manat sa faca un popas si pe la Antipa. Nici el nu are temeri. Si nici idei preconcepute. „Sa ne temem? De ce sa ne temem? Putem sa mai aflam si noi cate ceva din ce vedem aici. Dumnezeu ne-a lasat liberi sa intelegem, sa invatam, nu ne-a pus ochelari de cal si ne-a indemnat sa mergem inainte, fara a ne uita in stanga sau dreapta“. Si-si continua popasul, prin fiecare galerie in parte, noua la numar. Sistemul osos, sistemul muscular, sistemul digestiv, sistemul respirator, sistemul nervos, sistemul cardio-vascular si sistemul reproducator sunt impecabil reprezentate, fara nici cea mai mica aluzie la morbiditate, cadavre, trupuri hacuite. O radiografie cat se poate de artistica a corpului uman, de la aproape invizibilele oscioare auditive, pana la sofisticata circulatie a sangelui prin organism.

Ce am aflat
Cum se traduc, in termeni anatomici, enervarea, bucuria, batranetea? Ei bine, atunci cand ne irita ceva, suficient de mult incat sa ni se zbata vena aceea de pe gat, reactia in sine este „dirijata“ de artera superficiala temporala. Ea este cea care se umfla si pulseaza. Daca, dimpotriva, un lucru sau o persoana anume ne face sa zambim, in creierul nostru se instaleaza, imediat, o senzatie de placere. In acest moment de bine, inervatia motorie este trimisa catre muschii faciali. Si radem. Sau nu. Pentru ca exista si oameni care nu pot intelege o gluma, din cauza unei malformatii, asa cum sunt oamenii care nu simt durerea, lucru suficient de grav in cazul copiilor, de exemplu. Datorita hipotalamusului avem capacitatea de a simti durerea, iar atunci cand nu se intampla asta, anumiti centri nu functioneaza corespunzator. Si batranetea are o explicatie. Este legata de o glanda endocrina cu existenta meteorica in corpul uman. Exista o teorie care sustine ca timusul este asociat cu procesul de imbatranire. Asezat in cutia toracica, anterior inimii, el are rol in crestere. La adulti, aceasta glanda a copilariei involueaza, atrofiindu-se. O functie mult mai importanta in primii zori ai vietii are si splina. Ajuta la formarea sangelui pentru un fat in curs de dezvoltare (maduva oaselor produce, si ea, globule albe si rosii care, la fel, ajung in sange). Desi nu este esentiala pentru un adult, aceasta continua sa filtreze sangele si sa lupte impotriva bolilor pe tot parcursul vietii. De asemenea, splina contine cea mai mare concentratie de tesut limfatic din organism si ajuta sistemul imunitar sa izoleze si sa elimine organismele daunatoare.

Ce am recapitulat
Cea mai, cel mai, cele mai. Cum se descrie, corpul uman, la superlativ? Ciocanasul, nicovala si scarita (sau oscioarele auditive) sunt cele mai mici oase din corpul uman (transmit mai departe sunetul, prin oscilatie, care e receptat, ulterior, de celule specializate); la polul opus, cel mai lung, mai puternic si mai rezistent os este femurul .

Muschiul croitor este cel mai lung si unul dintre cei mai importanti muschi din organism (se insereaza la nivelul spinei iliace si in partea laterala a tibiei), iar muschiul fesier este cel mai mare.

Nervul sciatic este cel mai mare si cel mai gros nerv (se formeaza din 5 nervi, in plexul lombo-sacral, din bazin, si ajunge pana in talpa), iar nervul vag este cel mai lung nerv cranian (inerveaza si stomacul).

Aorta ocupa si ea un loc important, este cea mai mare artera din corp, de la ea pornind toate celelalte artere.

Galerie foto The Human Body

Credit foto: Mihai Stoica