din lume

BREAKING NEWS: Se arunca cu brazi!

din lume

Reporterul: „Vad ca v-ati inscris deja la concurs. Aveti emotii?“

12 ianuarie 2013. Un concurs „inedit“ a fost anuntat in parcul din Drumul Taberei. Brazii de Craciun aruncati au fost adunati de autoritati, li s-a agatat fiecaruia cate un numar si au fost bagati direct in concurs. „Aruncatul brazilor in lungime!“, specifica prezentatorul. Iar lumea se strange: mai multi reporteri tv decat oameni, mai multe microfoane si camere de filmat decat participanti. „Se televizeaza“, spune singura femeie dintre participanti. Da, se televizeaza. In aer sunt aburi de vin viert, primul concurent esueaza – e gheata, aluneca si cade, iar camerele surprind momentul – , un pechinez tremura de frig cu tot cu haina de pe el, se-aud incurajari „Hai, Marian! Atentie la pozitie! Pozitia conteaza cel mai mult in viata!“ si se-nregistreaza un record. 6 metri si 10. Atat era la momentul in care am parasit ineditul concurs.

Inelet, satul cu scara la cer

din lume

imageIn locul in care postasul vine o data pe luna, iar preotul de patru ori pe an, nu se stie de criza, de framantari existentiale, de diete sau de incalzirea globala. Oamenii nu se grabesc, au timp si un mare secret. Sunt vecini cu… Dumnezeu. 

Inelet, Scarisoara si Poienile de sus. Toate sunt pe Valea Cernei si toate au ceva in comun: au privilegiul de a fi izolate, fara a se intelege, insa, prin izolare, instrainare. Am avut bucuria sa merg in primul dintre ele, chiar daca bucuria a venit dupa un drum mai putin obisnuit. Dupa ce am traversat un pod stirb, amenintat de bulboanele Cernei, am urcat patru scari sucite, cu cel putin zece trepte fiecare. Dar asta nu a fost decat inceputul urcusului. Continue reading …

Am fost la Parada. Si nu am vazut nimic

din lume

imageDin doua motive: unul, pentru ca era foarte aglomerat si al doilea, pentru ca, desi s-a intamplat sa vad ceva printre capete ingramadite si copii urcati pe umerii parintilor, defilarea in sine nu mi-a transmis nici o emotie.

Am ajuns la Arcul de Triumf la 11 fara ceva, respectand programul afisat pe tot internetul: “parada militara incepe la ora 11”. In realitate, nu a fost asa. “Bai, numa’ la noi se poate intampla asa ceva”, spune un domn de langa mine. In stanga tine strans un tricolor, iar in dreapta un copil de maxim 3 ani, semiadormit si cu un biberon lipit de gura. Pana ce lucrurile au inceput sa se miste, a mai durat cel putin jumatate de ora, timp in care, pe soseaua Kiseleff, s-au strans garoafe si crizanteme aruncate din multime. In curand aveau sa fie strivite de bocancii jandarmilor, politistilor, genistilor sau marinarilor, de tancuri, motociclete si masini. Continue reading …

Romascanii au talent

din lume

Roman nu este numai orasul in care Siretul se intalneste cu Moldova si nici doar locul in care s-a nascut Sergiu Celibidache. Cu atat mai putin, Roman nu va ramane “locatia” in care Elena Udrea si-a anuntat candidatura pentru un loc in Camera Deputatilor.

Orasul Roman este, inainte de toate, un oras al oamenilor de rand, simpli si firesti, maestri ai improvizatiilor, pe care nici o greutate nu pare sa-i doboare. De ce? Pentru ca au cu ce sa o care. Continue reading …

Filip Florian – despre scris, tabieturi si bufnite

din carti, din lume

Nu imi doresc sa ma recunoasca lumea. Imi doresc sa imi placa sa scriu.

imageUn roman care incepe cu un tunel in zapada, continua cu o poteca si se incheaga cu o intalnire magica – intalnirea dintre un copil si un adult. Asa a fost si intalnirea dintre cititori si Filip Florian, asta seara, la Carturesti Verona.

De Filip Florian am auzit prima data intr-o… librarie. Am vazut titlul Degete mici, scris cu rosu, in colectia Top 10+ de la Polirom, m-a atras teribil sintagma in sine si am cumparat cartea. De la primele pagini am intuit ceea ce urma sa fie “the beginning of a beautiful friendship”; astfel, dupa Degete mici au urmat Baiuteii (roman scris in tandem cu Matei Florian, fratele lui), Zilele regelui si recenta Toate bufnitele.
Continue reading …